Tulipomania sau mania lalelelor, prima bulă speculativă din istorie
Atunci când economiștii trebuie să dea exemplu o perioadă de speculații necontrolate – de obicei, mania lalelelor olandeze se află în capul listei.
Dacă nu ai auzit de această poveste adevărată, află că mania lalelelor olandeze sau tulipomania a fost o isterie a speculei cu flori, iar finalul său a fost sub forma unui dezastru financiar pentru unii comercianți.
Iată cum au decurs lucrurile!
Tulipomania sau mania lalelelor
John-Mark Smith
Țara a cunoscut o schimbare demografică majoră în timpul Războiului de Independență față de Spania, care a început în anii 1560 și a continuat până în anii 1600.
În această perioadă, negustorii au sosit în orașe portuare precum Amsterdam, Haarlem și Delft și au înființat întreprinderi comerciale, inclusiv faimoasa Companie olandeză a Indiilor de Est.
Această explozie a comerțului internațional a adus o avere enormă Țărilor de Jos, în ciuda războiului. În noua lor națiune independentă, olandezii au fost conduși în principal de grupuri formate din comercianți bogați, spre deosebire de alte țări europene din acea perioadă, care erau controlate de nobilimea funciară.
Pe măsură ce economia s-a schimbat, la fel s-a întâmplat și cu interacțiunile sociale și valorile culturale. Un interes tot mai mare pentru istoria naturală și o fascinație pentru exotism în rândul clasei negustorești au făcut ca bunurile din Imperiul Otoman și din estul îndepărtat să aibă prețuri ridicate.
Afluxul acestor bunuri i-a determinat, de asemenea, pe oamenii din toate clasele sociale să dobândească expertiză în domenii nou solicitate. De exemplu, când botanistul olandez Carolus Clusius a înființat o grădină botanică la Universitatea din Leiden în anii 1590, laleaua a ajuns rapid pe un loc de cinste.
Sixteen Miles Out
Inițial, lalelele creșteau în sălbăticie, prin văile munților Tien Shan (la granița dintre China, Tibet, Afganistan și Rusia), dar au fost cultivate în Istanbul încă din 1055.
În secolul al XV-lea, sultanul Mehmed al II-lea al Imperiului Otoman avea atât de multe flori în cele 12 grădini ale sale, încât avea nevoie de un personal de 920 de grădinari pentru a le îngriji. Lalelele se numărau printre cele mai apreciate flori, devenind în cele din urmă un simbol al otomanilor.
Nebunia lalelelor a cuprins toate nivelurile societății olandeze în anii 1630. Dorința olandezilor de a avea lalele a fost atât de mare, încât oamenii, din toate clasele sociale, s-au ocupat cu comerțul cu lalele.
Practic, cei mai bogați negustori, dar chiar și cei mai săraci au intrat în afacerea cu lalele, cumpărând bulbi la prețuri mari și vânzându-i la prețuri și mai mari.
Olandezii au învățat că lalelele pot fi cultivate din semințe sau din mugurii care cresc pe bulbul mamă; un bulb care crește din semințe are nevoie de câțiva ani înainte de a înflori, dar un bulb propriu-zis poate înflori chiar în anul următor.
Kwang Mathurosemontri
Și mai apreciate erau lalelele pestrițe, care aveau petalele în mai multe nuanțe. Acești bulbi de lalele speciali se vindeau pentru un preț enorm, de 10 ori mai mare decât venitul anual al unui muncitor.
De asemenea, lalelele s-au vândut și cu aproximativ 10.000 de guldeni, sumă egală cu valoarea unui conac de pe Canalul Mare din Amsterdam, în acele timpuri.
Florile au fost clasificate în grupuri:
- Couleren – lalelele cu o singură nuanță de roșu, galben sau alb
- Rosen-ul multicolor (dungi albe pe fundal roșu sau roz)
- Violetten (dungi albe pe fundal violet)
- Bizarden (Bizarres) (pete galbene sau albe pe un fundal roșu, maro sau violet)
Cererea tot mai mare pentru aceste lalele rare, cu mai multe culori, i-a determinat pe botaniști să studieze modalități de reproducere a acestora. Ulterior, s-a descoperit că modelul era rezultatul unui virus care, de fapt, face ca bulbii să fie bolnavi și mai puțin susceptibili de a se reproduce.
Comercianții s-au angajat într-un comerț frenetic cu lalele și au plătit prețuri incredibil de mari pentru niște bulbi. De altfel, prețul mediu al unei singure flori depășea venitul anual al unui muncitor calificat și costa mai mult decât unele case, la acea vreme.
Ad Muller
Dar în februarie 1637, piața s-a destrămat și a provocat o criză. Practic, totul s-a destrămat când a intrat în vigoare regula simplă a pieței: un preț este valabil doar dacă un cumpărător este dispus să-l plătească. Când cumpărătorii dispar, la fel dispare și valoarea produsului.
Mulți oameni nu și-au respectat angajamentul de a cumpăra lalelele la prețurile promise, iar comercianții care își făcuseră deja plățile au rămas datori. Totul se baza pe încredere. Nu a existat nicio modalitate care să-i facă pe oameni să plătească, deoarece instanțele nu au vrut să se implice.
Mai mult decât atât, preţurile lalelelor au scăzut subit, iar cei ce investiseră masiv în comerţul cu lalele au avut de suportat şocul unei colaps.
Andres Bartelsman
Chiar dacă mulți au pierdut averi, această criză a lalelelor nu a avut niciun efect vizibil asupra economiei generale a Republicii Olandeze, care a fost una dintre principalele puteri economice și financiare ale lumii în secolul al XVII-lea, cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume.
Mai multe detalii despre tulipomania sau mania lalelelor găsești în cartea Tulip Fever, pe care o poți comanda de pe libris.ro.
