Vasa, nava suedeză scoasă de pe fundul mării după 333 de ani
Era ora 16.00, 10 august 1628, iar nava Vasa abia părăsise portul din Stockholm, pentru a realiza călătoria sa inaugurală.
La numai 20 de minute de la plecare, o rafală de vânt a răsturnat nava pe o parte. Pe măsură ce apa a intrat prin portalurile de tun ale navei, fermecătorul vas s-a scufundat în apele din Marea Baltică și a rămas acolo, la o adâncime de 32 de metri, uitată.
În 1956, a fost găsită de către Anders Franzen, un tehnician marin suedez și arheolog naval amator.
Când a fost găsită, aproximativ 95% din aceasta era intactă
În momentul construirii sale, Vasa era cea mai avansată navă de război din lume și ar fi trebuit să devină mândria flotei militare suedeze. Astăzi, ea este o poveste a vremurilor de demult.
Nava a fost construită la ordinele regelui Suediei Gustavus Adolphus, ca parte a expansiunii militare pe care a inițiat-o într-un război cu Polonia și cu Lituania (1621–1629). Peste 1000 de stejari au fost folosiți pentru construirea navei de război.
De altfel, la acea vreme, toată lumea se aștepta ca acesta să fie un proiect durabil, dat fiind faptul că Vasa a fost proiectată de experimentatul constructor naval Henrik Hybertsson. Din păcate, lucrurile au stat altfel.
Când a pornit în călătoria sa inaugurală, Vasa era încărcată cu 64 de tunuri din bronz. În plus, la bordul său se aflau 145 de marinari și 300 de militari.
Ceea ce părea a fi o zi relativ calmă s-a dovedit a fi un dezastru.
Wikimedia Commons CC BY-SA 3.0
După ce a navigat aproximativ 1.300 m, nava a început să se încline pe o parte, să ia apă și, fără a mai putea fi echilibrată, s-a scufundat. 30 dintre membrii echipajului navei au murit în acea după-amiază, dar dezastrul maritim avea să bântuie Suedia timp de secole.
Cu toate că realizase un proiect măreț, Hybertsson a greșit atunci când făcut planul navei. Vasa era frumos decorată, acoperită cu sculpturi în lemn care spuneau povești despre familia regală suedeză și, cel mai important, despre regele Gustavus Adolphus. Însă, s-a dovedit că era supraînălțată și nu avea stabilitate.
În plus, alte detalii care au contribuit la scufundarea vasului au fost punțile superioare – supraîncărcate cu cele 64 de tunuri din dotare.
Wikimedia Commons CC BY-SA 3.0
Între 1663 și 1665, după mai bine de 30 de ani de la scufundarea sa, s-a încercat recuperarea tunurilor montate la bord. Însă, epava a fost lăsată pe fundul mării.
Alexey M. CC BY-SA 4.0
Chiar și așa, apele extrem de reci ale Mării Baltice au protejat nava din lemn de bacteriile dăunătoare care îi puteau deteriora structura. În 1961, după 333 de ani de la scufundarea sa, nava a fost scoasă la suprafață, ea fiind intactă într-o proporție de 95%.
Wikimedia Commons CC BY 3.0
Procesul de conservare al navei a fost unul îndelungat, care a durat aproape trei decenii.
Jorge Láscar
CC BY 2.0
În prezent, nava este expusă la Muzeul Vasa din Stockholm, o clădire spectaculoasă. Prin acoperiș ies vârfurile catargelor navei, iar în interior ceea ce te surprinde este mărimea faimoasei Vasa: cântărește 1.210 tone, are o lungime de 60 de metri, o lățime de 11,7 metri și o înălțime de 52,5 metri.
Interesanta, mulțumesc!
primul constructor a decedat si alta familie a preluat proiectul.
Atunci meseria se transmitea din tata in fiu si nu se faceau calcule pentru centrul de greutate.
Regele Gustav Adolf al doilea a avut ocazia sa vada corabii de razboi cu doua punti si a dat ordin ca si nava sa sa fie prevazuta cu doua punti. Fara calcule pentru centrul de greutate, nava nu avea sanse sa reziste pe mare incarcata cu cele 66 de tunuri. Dupa scufundarea corabiei a avut lic un proces, capitanul a fost acuzat ca 1 ar fi fost beat.
2 marinarii beti, Nu stiau sa inoate.
3 tunurile neamarate la bord
Nu. au fost gasite si recuperate.
Tehnica de recuperare: un secret, doi oameni coborau sub un clopot de piele si cu un tub puteau respira aerul de sub clopot in timp ce recuperau obiecte. 15 minute iarna, 30 vara