Liniile Nazca: Glifele misterioase care au fost desenate în deșertul peruan acum mai mult de 1.300 de ani
În deșertul din sudul statului Peru, la aproximativ 400 de km de capitala Lima, linii albe întrerup nisipul nesfârșit. De la nivelul solului, ele apar a fi niște simple canale.
Dar, privindu-le de sus, multe dintre ele au diferite forme, inclusiv de plante și animale, gravate în deșert. Acestea sunt liniile Nazca, geoglife gigantice, care îi fascinează pe cercetători de peste 90 de ani.
Liniile pot fi împărțite în trei categorii: linii drepte, forme geometrice și reprezentări picturale.
Există mai mult de 800 de linii drepte, unele dintre ele având o lungime de până la 50 de km.
wikipedia.org
CC BY-SA 4.0
Există mai mult de 300 de forme geometrice, inclusiv dreptunghiuri și triunghiuri, precum și săgeți, spirale și linii ondulate. Cea mai mică, însă cea mai cunoscută categorie de linii Nazca, sunt reprezentările picturale, cunoscute și sub numele de biomorfe.
Diego Delso, CC BY-SA 4.0
Există 70 de astfel de linii, cu o lungime cuprinsă între 5 și 360 de metri. Acestea includ reprezentări ale unui păianjen, ale unei păsări colibri, ale unui cactus, ale unei maimuțe, ale unei flori, ale unui copac și ale unui câine, printre altele.
wikipedia.org
CC BY-SA 4.0
Prima persoană care a studiat aceste linii a fost arheologul Toribio Mejia Zesspe, în 1926. Cu toate acestea, ele au fost aduse în atenția publicului abia în anii 1930, când avioanele comerciale au început să survoleze Peru.
În mod firesc, „desenele’ gigantice create cu mult înainte de inventarea avionului, care puteau fi identificate doar de la înălțime, au stârnit diferite teorii, multe dintre ele fiind legate de extratereștri.
Acesta este probabil motivul pentru care primii cercetători – inclusiv profesorul american Paul Kosok, care a studiat liniile la sfârșitul anilor 1930 și începutul anilor 1940, și arheologul german Maria Reiche, care le-a studiat timp de 40 de ani – au ajuns la concluzia că liniile aveau un scop legat de astronomie.
Diego Delso, CC BY-SA 4.0
Cercetătorii din anii 1960 și 1970, peintre care și astronomul american Gerald Hawkins, nu au fost de acord cu părerea celor doi, că liniile au un scop scop legat de astronomie.
Johan Reinhard, un explorator de la National Geographic, a sugerat că liniile făceau parte din ritualuri efectuate pentru venirea ploii. Trăind în deșertul uscat din Peru, apa era o preocupare majoră pentru oamenii din zonă.
Deși cercetătorii nu sunt de acord cu privire la motivul pentru care au fost create aceste linii, au ajuns la un consens cu privire la cum și când, precum și la cine le-a creat.
Antropologii au ajuns la concluzia că majoritatea liniilor au fost realizate de poporul Nazca (de unde și numele „Liniile Nazca”), care s-a dezvoltat între anii 1 și 700 d.Hr.
Diego Delso, CC BY-SA 4.0
Cu toate acestea, este posibil ca unele dintre linii să fi fost create de culturile anterioare Chavin și Paracas.
Desenele imense au fost săpate în terenul arid și nisipos, conturul lor ajungând până la o adâncime de 15 centimetri. Deoarece în deșertul peruvian bate foarte puțin vânt și sunt puține precipitații, geoglifele au rămas în mare parte intacte.
Deși vremea din Peru a reprezentat rareori o amenințare pentru Liniile Nazca, acestea nu sunt în totalitate sigure. În 2009, ploile torențiale au făcut ca apa de ploaie să curgă de pe Autostrada Panamericană, acoperind cu nisip și argilă un desen imens în formă de mână.
