Agatha Christie, marea doamnă a misterului

După 80 de romane polițiste şi volume de povestiri, 19 de piese de teatru, două autobiografii, 6 romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott – și la un secol de la publicarea primei sale povestiri, producția de seriale, filme și jocuri video bazate pe opera Agathei Christie continuă fără încetare. Christie a spus odată: „Cele mai bune idei pentru crimele din romanele mele mi-au venit în timp ce spălam vasele. Spălatul vaselor transformă pe oricine într-un maniac ucigaș de clasă”.

Cunoscută drept „doamna misterului” sau „regina crimei“, Agatha Christie s-a născut în data de 15 septembrie 1890 în Wallingford, în sud-estul Angliei, într-o familie din clasa mijlocie. După spusele sale, copilăria ei a fost „foarte fericită” și a crescut înconjurată de femei puternice și independente.

La fel ca cei doi frați ai ei, Agatha credea că mama ei, care a avut o influență profundă asupra vieții ei, avea puteri și percepții extrasenzoriale.

O fată care avea prieteni invizibili

wikipedia.org

Datorită preferințelor familiei sale, Agatha a fost educată acasă, sub atenta supraveghere a mamei sale, care a instruit-o în ceea ce privește cititul, scrisul, matematica de bază și muzica. Agatha suferea de disgrafie, o tulburare care afectează abilitățile de scriere. Din cauza acestei probleme, a trebuit să-și dicteze toate romanele.

Micuța Agatha avea o fire timidă și avea „prieteni imaginari”. Într-una dintre autobiografiile sale, Agatha Christie a ajuns să spună că a sa copilărie s-a încheiat la vârsta de 11 ani, când tatăl ei, care trăia din chirii și își petrecea zilele jucând cărți, a murit de pneumonie în 1901, lăsând familia în faliment.

Un an mai târziu, Agatha a fost înscrisă la o școală de fete, unde, în cea mai mare parte a timpului, era ocupată în mod constant cu cititul cărților și cu joaca cu animalele de companie. Ca urmare a eșecului ei de adaptare, Agatha a fost trimisă să studieze la Paris timp de cinci ani.

La întoarcerea din capitala Franței, Agatha a mers împreună cu mama sa la Cairo, deoarece sănătatea mamei sale nu era una tocmai bună, iar clima uscată din capitala Egiptului era benefică pentru ea.

wikipedia.org

În timpul șederii sale de trei luni în Egipt, Agatha nu a arătat prea mult interes pentru arheologie sau egiptologie, lucru pe care îl va face mai târziu în viață. Deși a vizitat Marea Piramidă și câteva monumente, Agatha era mai interesată de socializare și de găsirea unui soț.

Primele povești

La întoarcerea în Anglia, și în ciuda convingerii că nu aceasta era vocația ei, Agatha a scris primele sale povestiri sub pseudonimul Mary Westmacott. Deși inițial nepublicate, acestea au fost revizuite și publicate ulterior sub un alt titlu.

Mai târziu, Agatha a scris primul ei roman romantic, pe care l-a intitulat „Zăpada din deșert”.

În ciuda faptului că mai multe edituri au refuzat să o publice, mama ei i-a spus să îi ceară sfatul lui Eden Philpotts, un prieten scriitor, care i-a sugerat să vorbească cu agentul său literar, care a sfătuit-o să scrie un al doilea roman.

În data de 12 octombrie 1912, la o recepție oferită de Lady Clifford la conacul său din Ugbrooke, Agatha l-a întâlnit pe Archibald Christie, un ofițer de armată atașat la Royal Flying Corps. Între cei doi a fost dragoste la prima vedere.

După izbucnirea Primului Război Mondial, Archibald a fost detașat în Franța și, în timpul unei convalescențe, s-au căsătorit în ajunul Crăciunului din 1914.

În timpul războiului, Agatha s-a alăturat Detașamentului de ajutor voluntar ca asistentă medicală neplătită, îngrijind soldații răniți într-un spital din Torquay.

wikipedia.org

În 1916, în timpul serviciului ca asistentă medicală, Agatha a scris primul ei roman polițist, „Misterioasa afacere de la Styles”(„The Mysterious Case of Styles”), care a fost publicat în Statele Unite în octombrie 1920 și în Regatul Unit ]n data de 21 ianuarie 1921.

În acest roman, trei dintre cele mai importante personaje ale sale apar pentru prima dată: Hercule Poirot, prietenul și asistentul său credincios, căpitanul Hastings, și inspectorul-șef Japp.

La sfârșitul războiului, Agatha și soțul ei s-au mutat la Londra, unde s-a născut fiica lor, Rosalind, în 1919. Cu toate acestea, după publicarea celei de-a șasea cărți, „Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd?” („The Murder of Roger Ackroyd”), în data de 3 decembrie 1926, Agatha și Archibald au avut o ceartă aprigă după ce Archibald i-a cerut divorțul. Archibald se îndrăgostise de Nancy Neele, fosta secretară a unui vechi prieten de-ai săi, cu zece ani mai tânără decât el.

O dispariție misterioasă

 Agatha Christie plaque -Torre Abbey CC BY-SA 3.0

După ce i-a lăsat un bilet secretarei sale în care spunea că „pleacă la plimbare”, mașina Agathei Christie a fost găsită abandonată lângă un lac în data de 4 decembrie, la aproape 100 de kilometri de casa ei.

În urma percheziției autovehiculului au fost găsite permisul de conducere al femeii, o haină și urme de sânge. Șocul în Marea Britanie a fost atât de mare încât a fost organizată o operațiune de căutare la care au participat aproape 1.000 de polițiști și peste 15.000 de voluntari.

Chiar și romancierul Arthur Conan Doyle a apelat la un medium pentru a vedea dacă aceasta îi poate da vreun indiciu. Agatha Christie a fost localizată 11 zile mai târziu, într-un hotel unde se cazase sub numele amantei soțului ei, Nancy Neele. Când Archibald s-a dus să o întâlnească, aceasta nu a putut spune de ce se afla acolo și nici măcar nu l-a recunoscut.

După ce a primit tratament psihiatric, Agatha nu a reușit niciodată să explice ce făcuse în acea perioadă, iar doi ani mai târziu a divorțat de soțul ei, Archibald.

În 1928, Agatha a călătorit la Istanbul și, de acolo, la Bagdad, la bordul faimosului Orient Express. Ani mai târziu, scriitoarea a fost inspirată de această călătorie pentru a scrie unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, „Crimă în Orient Express”, în 1934.

Acest roman a fost scris în hotelul Pera Palace din Istanbul.

wikipedia.org

Astăzi, camera 411, unde Agatha Christie a stat pentru a scrie una dintre cele mai faimoase opere ale sale, este disponibilă pentru turiștii care doresc să petreacă o noapte acolo.

Romancierul devenit „arheolog”

În 1930, în timpul unei călătorii în Irak, Agatha Christie a cunoscut un tânăr arheolog care era asistentul celebrului Leonard Woolley, cu 14 ani mai tânăr decât ea, pe nume Max Mallowan, cu care s-a căsătorit în luna septembrie a aceluiași an.

Căsnicia lor a fost una fericită și a durat până la moartea Agathei, în 1976. Între 1928 și 1959, Agatha l-a însoțit pe Mallowan în timpul misiunilor sale și a făcut parte din echipa care a realizat fotografiile de săpătură și a supravegheat muncitorii.

Implicarea ei a mers până la restaurarea și curățarea obiectelor din fildeș, reconstituirea pieselor de ceramică și catalogarea materialului găsit. Contactul cu arheologia a dat o întorsătură muncii Agathei Christie.

De atunci, romanele sale au fost influențate de egiptologie și arheologie. Din această perioadă au apărut „Crimă în Mesopotamia”, roman publicat în 1936, „Moarte pe Nil”, publicat în 1937, și „Întâlnire cu moartea”, publicat în 1938.

În 1945,  Agatha Christie a scris o micuță carte de arheologie despre experiențele sale în Siria, însoțindu-și soțul în expedițiile sale, care a fost publicată în 1946 sub titlul „Hai, povesteste-mi cum trăiești”.

Joop van Bilsen / Anefo

Potrivit unor surse, Agatha Christie ar fi rostit celebra frază „Căsătorește-te cu un arheolog, cu cât îmbătrânești mai mult, cu atât te va găsi mai atrăgătoare”, deși, de fapt, se pare că soțul ei, Max Mallowan, a fost cel care a rostit fraza într-un interviu radiofonic din 1954.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Christie a lucrat în farmacia de la University College și a profitat de acest lucru pentru a-și îmbogăți cunoștințele despre otrăvuri. În această perioadă a scris „Calul bălan”.

În anii 1950, și-a redus volumul de muncă și a scris mai rar. A primit numeroase premii și distincții, inclusiv titlul de Dame – echivalentul feminin pentru titlul de Cavaler al Imperiului Britanic și primul Grand Master Award din partea Mystery Writers’ Association.

Sfârșitul celebrei Agatha Christie

În 1971, starea de sănătate a Agathei Christie a început să se înrăutățească. Una dintre ultimele sale apariții publice a fost în 1974, pentru a asista la premiera versiunii cinematografice a filmului „Crima din Orient Express”, lansat în 1974.

Agatha Christie a murit în data de 12 ianuarie 1976, la reședința Winterbrook de lângă Wallingford, în Oxfordshire. Doi ani mai târziu, soțul ei, Max Mallowan, a murit și a fost înmormântat alături de ea, în cimitirul bisericii St. Marydin Cholsey.

Citește și: Cai Lun, enucul chinez considerat a fi inventatorul hârtiei