„Attila voia mâncare, nu aur”: Studiul care dezvăluie motivul atacurilor hunilor asupra Imperiului Roman
Dar originile lor, expansiunea hunilor spre vest și impactul acestui popor asupra provinciilor ulterioare ale Romei au fost intens dezbătute de istorici.
patricia mCC BY 2.0 DEED
Se știe că, la sfârșitul secolului al IV-lea, aceștia au colaborat și au încheiat acorduri pentru a avea acces la cantități mari de metal prețios, deși sistemul s-a prăbușit în anii 440, odată cu raidurile succesive conduse de cel mai faimos războinic al lor, Attila.
Eugène Delacroix
Un studiu publicat în Journal of Roman Archaeology și condus de către cercetătorii Susanne Hakenbeck și Ulf Büntgen, de la Universitatea Cambridge, sugerează că migrația hunilor a fost alimentată de o serie de secete extreme care au avut loc între anii 430 și 450.
Combinând dovezile istorice, arheologice și de mediu, autorii sugerează că „violența inexplicabilă” a acestui popor ar fi putut fi, de fapt, un răspuns la circumstanțe climatice extreme și o strategie de minimizare a provocărilor economice.
Datele obținute din inelele de creștere ale stejarilor din actuala Republică Cehă și din sud-estul Bavariei oferă informații despre schimbările anuale ale climei din ultimele două milenii în Europa Centrală și arată că zona din Marea Câmpie Ungară, unde s-au stabilit hunii, a cunoscut episoade de veri neobișnuit de uscate în secolele al IV-lea și al V-lea.
Autorii studiului consideră că aceste fluctuații, și anume perioadele de secetă dintre anii 430 și 450, ar fi redus recoltele agricole și pășunile pentru animale dincolo de câmpiile inundabile ale fluviilor Dunărea și Tisa.
Pentru a-și susține ipoteza, cercetătorii au efectuat, de asemenea, analize izotopice ale scheletelor găsite în cinci cimitire din secolul al V-lea din vechea provincie romană Pannonia și din Marea Câmpie Ungară.
Rezultatele arată că hunii au răspuns la adversitatea climatică prin migrație și prin amestecarea dietelor agricole și pastorale. „În cazul în care penuria de resurse devenea prea extremă, este posibil ca populațiile să fi fost forțate să se deplaseze în alte zone”, spune Hakenbeck.
Incursiuni violente
Peter Johann Nepomuk Geiger
Atacurile hunilor asupra teritoriului roman s-au intensificat odată cu ascensiunea la putere a temutului Attila, în anii 430. Conducătorul războinic a interzis războinicilor săi să fie mercenari pentru Roma și a lansat două campanii – 441 – 442 și 447 – care au devastat populațiile din zona Balcanilor și au asigurat un tribut anual substanțial din partea Constantinopolului.
În 451 a pornit să cucerească Galia, dar a fost învins în bătălia de la Câmpiile Catalaunice de o alianță de romani, goți și germani, iar în anul următor a invadat nordul Italiei.
Georges Rochegrosse
Cercetătorii de la Universitatea Cambridge subliniază că aceste raiduri, cele mai devastatoare din istoria hunilor, au coincis cu verile extrem de secetoase din așa-numita Câmpie Panonică sau din Bazinul Carpatic. „Este posibil ca perturbările economice induse de climă să-l fi împins pe Attila și pe alți războinici să obțină aur din provinciile romane pentru a păstra trupele de război și pentru a-și menține loialitatea în rândul elitelor”, crede Hakenbeck. Practic, foștii crescători de cai au devenit invadatori.
Sursele istorice îi descriu pe huni în această perioadă ca fiind un grup foarte stratificat, cu o organizare militară greu de contracarat chiar și de armatele romane.
Studiul sugerează, de asemenea, că motivul pentru care hunii au atacat provinciile Tracia și Illyricum în 422, 442 și 447 a fost acela de a face rost de hrană și animale în loc de aur.
„Chiar și cererea lui Attila pentru o fâșie extinsă de pământ de-a lungul Dunării poate fi văzută poate ca o strategie de atenuare a efectelor, deoarece terenurile din câmpia inundabilă ar fi oferit pășuni mai bune în perioadele de secetă”, scriu autorii, referindu-se la o presupusă căutare de locații mai bune pentru a combate lipsa de terenuri fertile.
„Clima modifică ceea ce poate oferi mediul înconjurător și acest lucru îi poate determina pe oameni să ia decizii care le afectează economia și organizarea socială și politică”, conform lui Hakenbeck.
Acest exemplu istoric arată că oamenii răspund la schimbările climatice în moduri complexe și imprevizibile și că soluțiile pe termen scurt pot avea consecințe negative pe termen lung. În anii 450, hunii au dispărut de pe harta Europei la fel de repede cum au apărut ca invadatori feroce.
