Între 650 î.Hr. și 146 î.Hr., Cartagina a fost cel mai puternic oraș comercial din Mediterana. Portul său sofisticat și populația sa bogată au susținut o metropolă cu numeroase temple, piețe și proprietăți.

Însă, Cartagina a fost distrusă de rivalul său, Republica Roma. Cartaginezii au fost uciși sau vânduți ca sclavi, iar romanii au construit un nou oraș Cartagina pe ruine.

Dacă această mare civilizație nord-africană ar fi câștigat războaiele punice, lumea ar fi fost foarte diferită de cea pe care o cunoaștem astăzi.

Marele oraș nord-african care a eclipsat Roma timp de câteva secole și care, din răzbunare, a fost șters de pe fața pământului după cel de-al treilea război punic, care a culminat cu legendara confruntare dintre cele două mari puteri ale Mediteranei antice, era destinat să fie distrus și uitat.

J. M. W. Turner 

Cato cel Bătrân își încheia toate discursurile publice din ultimii ani ai războaielor punice, spunând: „Cartagina trebuie distrusă” („ceterum censeo Carthaginem esse delendam”) dacă Roma dorește să prospere în peisajul politic al Mediteranei occidentale”.

Vechiul oraș fondat de negustorii fenicieni din Tir la sfârșitul secolului al IX-lea î.Hr. (ca un mare centru care a stat la baza puterii lor în toată Mediterana de vest), polul de expansiune punică și feniciană până în sudul Spaniei și noul Cartagina, a preluat în curând insulele și coastele din sfera sa de influență.

Astfel, Cartagina a ajuns să se confrunte cu celălalt mare stat aflat atunci în plină expansiune imperialistă, Republica Romană, într-o serie de războaie care au început în Sicilia și au culminat în Spania, Italia și Africa.

Dezolant și blestemat

R.maabidCC BY-SA 4.0

Cartagina este orașul care a ajuns să fie pustiit și blestemat de romani, astfel încât nimic nu mai putea crește în el. Se spune că în anul 149 î.Hr., în mod curios aproape în același timp în care Roma își deschidea ușa spre Orient prin cucerirea Macedoniei și capturarea Corintului, Cartagina a fost cucerită în sânge și foc, fără supraviețuitori sau cu puținii dintre ei vânduți ca sclavi, și că Scipio, pentru a distruge simbolic locul, a ordonat ca orașul să fie distrus până în temelii, să se traseze cu plugul brazde pe pământ și apoi să se presare sare pe pământ, astfel încât să nu mai crească nimic în acel loc.

Dar Cartagina a avut o viață ulterioară interesantă ca sediu al puterii romane în Africa. Trebuie amintit că a fost un oraș important în expansiunea creștinismului în Antichitatea târzie, fiind frecventat de personalități precum Sfântul Ciprian, Tertulian și Sfântul Augustin.

De asemenea, a avut o scurtă renaștere în calitate de capitală a „regatului pirat al vandalilor”, care s-a răspândit la mijlocul secolului al V-lea în Africa de Nord, Corsica și Sardinia, până când orașul a fost recuperat de bizantini în 534.

Dar nu a mai rămas mare lucru din vechea Cartagina, un oraș magnific și misterios, la fel de des distrus ca și reconstruit.

Pe lângă atacul roman din secolul al II-lea î.Hr., orașul Cartagina a fost afectat și de un cutremur major.

Son Tung Tran

Acest oraș pierdut al Antichității, Cartagina, detestat la vremea sa, dar atât de des vizitat de romani și bizantini – care îl vedeau ca pe o capitală a dușmanilor, piraților, barbarilor sau ereticilor – a fost recuperat la sfârșitul anilor 1970, datorită săpăturilor arheologice efectuate începând cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Astăzi, Parcul arheologic din Cartagina, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, prezintă o serie de vestigii romane, precum amfiteatre, vile sau băi, care impresionează și atestă gloria acestui oraș antic.

BobikCC BY-SA 4.0

Citește și: Viața generalului Hannibal, coșmarul Imperiului Roman