Caracatița, singura vietate din lume care are 3 inimi, 9 creiere şi sânge albastru
Mitologia și superstițiile au descris caracatițele ca fiind ființe extraterestre sau creaturi malefice care locuiesc în adâncurile întunecate și terifiante ale oceanelor. Nu e de mirare, având în vedere că sunt puțin neobișnuite.
Caracatița uriașă din Pacific are trei inimi, nouă creiere și sânge albastru, ceea ce face ca realitatea să fie mai ciudată decât ficțiunea. În plus, caracatița este o vietate extrem de inteligentă, fiind una dintre cele mai fascinante creaturi din adâncuri.
Ce este o caracatiță?
Serena Repice Lentini
Caracatițele sunt cefalopode, o clasă de animale nevertebrate marine care aparțin filumului Mollusca (moluște cefalopode). Ceea ce le caracterizează pe toate este faptul că au corpul sub forma unui sac și o coroană din opt brațe (octo=opt), numite tentacule, prevăzute cu ventuze și o gură cu fălci tari.
Singure, caracatițele au propriul lor ordin de animale: Octopoda. Un cuvânt care provine din grecescul „oktṓ” care înseamnă „opt” și -́podo care înseamnă „picior”.
Fascinant este faptul că până la 300 de specii de caracatițe au fost înregistrate în lume.
Cât de mari sunt caracatițele?
Taken
În general, dimensiunea unei caracatițe depinde de specia sa. Există tot atâtea dimensiuni de caracatițe câte specii există. De exemplu, cea mai mică specie este caracatița Octopus wolfi, care măsoară aproximativ 2,5 cm și cântărește mai puțin de 1 g.
Pe de altă parte, există și specii gigantice, cum ar fi caracatița uriașă din Pacific, care nu numai că deține recordul de a fi cea mai mare specie, dar este și cea mai longevivă specie de caracatiță cunoscută. Știați că, în medie, o caracatiță uriașă din Pacific măsoară în jur de 5 metri și cântărește 50 de kilograme? Impresionant! De fapt, cea mai mare caracatiță uriașă din Pacific găsită vreodată măsura 9 metri în diametru și cântărea 272 de kilograme.
Caracatița are nouă creiere
Pia B
Un creier central controlează sistemul nervos. În plus, în fiecare dintre cele opt brațe există un creier micuț – un grup de celule nervoase care, potrivit biologilor, controlează mișcarea. Acest lucru le permite brațelor să lucreze independent unul de celălalt, totuși împreună pentru același scop.
Creierul central al caracatiței este cel mai mare, comparativ cu cel al celorlalte nevertebrate și este protejat de o capsulă cartilaginoasă. Cu toate acestea, acest creier reprezintă doar o mică parte din rețeaua sa neuronală. Această rețea se extinde în tot corpul susținut de o constelație de neuroni (100.000.000-500.000.000), ceea ce îi permite să facă adaptări rapide.
În plus, caracatița posedă o inteligență enormă și simte emoții complexe precum oamenii, cimpanzeii sau câinii și chiar formează prietenii.
Trei inimi
Diane Picchiottino
Acest lucru are sens, având în vedere că trupul lor este format numai din mușchi, cu excepția a două plăci mici care le ancorează capetele și a unui cioc folosit pentru a prinde și a mușca prada. Două inimi pompează sânge la branhii. O inimă mai mare circulă sângele în restul corpului.
Ciocul este o structură formată dintr-o pereche de mandibule puternice, asemănătoare unui maxilar, înconjurate de mușchi puternici care funcționează ca o foarfecă, maxilarul superior fiind așezat peste maxilarul inferior.
Sânge albastru
Lothar Dieterich
Sângele caracatiței gigantice din Pacific are o proteină bogată în cupru, numită hemocianină, care îi îmbunătățește capacitatea de a transporta oxigenul în mediile oceanice reci. Practic, în loc de hemoglobină, sângele lor conține hemocianină. Ambele substanțe sunt proteine care servesc la transportul oxigenului în sânge. Cu toate acestea, hemocianina din sângele caracatițelor nu conține fier, ci mai degrabă cupru, a cărui stare oxidată îi conferă culoarea albastră. Cu toate acestea, cuprul nu este la fel de eficient în transportul oxigenului, așa că au nevoie de două inimi suplimentare.
Camuflajul
Vlad Tchompalov
Surprinzător pentru mulți, caracatițele sunt capabile să-și schimbe culoarea și textura pentru a se camufla într-o clipită, datorită unui sistem complex de saci de pigmenți specializați numiți cromatofori, nervi și mușchi.
Caracatițele au glande care produc o cerneală toxică
Isabel Galvez
Caracatițele au glande care produc o cerneală toxică care este depozitată într-un fel de saci mari. Când animalul este alarmat, „scuipă” cerneala cu un jet puternic într-o direcție care propulsează animalul în direcția opusă, întunecând efectiv apa pentru a încurca atacatorul, în timp ce caracatița pleacă în siguranță.
Femelele au aproximativ 280 de ventuze în fiecare din cele opt brațe
– Flickr CC BY 2.0
Caracatițele adulte femele au aproximativ 280 de ventuze pe fiecare dintre cele opt brațe. Masculii au mai puține ventuze, deoarece vârful celui de-al treilea braț drept funcționează ca organ de reproducere.
Sacrificiul matern
wikipedia.org
Mamele își sacrifică viața după ce își depun ouăle în vizuini de apă adâncă. Ele trăiesc alături de ouă până la șapte luni fără să mănânce, asigurându-se că fluxurile de apă bogată în oxigen și nutrienți curg peste viitorii pui. De obicei, mamele mor după eclozarea puilor.
