Ce semnifică „Idele lui Marte” și care este legătura acestei zile cu moartea lui Iulius Cezar?
În piața Largo di Torre Argentina din Roma, unde se află acum o stație de transport în comun și unde acum mai bine de 2.000 de ani se afla Curia lui Pompei, sediul temporar al Senatului distrus de un incendiu, în data de 15 martie 44 î.Hr., la ora 11 dimineața, a avut loc sfârșitul lui Iulius Cezar.
Dictatorul s-a lăsat convins de Decimus Brutus să se prezinte în fața senatorilor, în ciuda presimțirilor nefavorabile și a încercărilor unui sclav, a maestrului Artemidorus din Cnidus și a ghicitorului Spurinna, de a-l avertiza. Potrivit unor surse (mult mai târzii), la ora 11 dimineața, Iulius Cezar a ieșit din casă fără escortă și a mers pe Via Sacra din Roma între două grupuri de mulțimi care îl aclamau.
Ajuns la Curia, în timp ce Treboniu, un conspirator, îl reținea pe generalul Marc Antoniu cu o scuză, dictatorul a fost înconjurat de cezaricizi.
Karl von Piloty
Tullio Cimbro s-a aruncat la picioarele lui, ca și cum l-ar fi implorat, trăgându-și toga: era semnalul convenit al conspiratorilor. Publius Casca l-a lovit pe Cezar cu pumnalul său, rănindu-l. „Prea ticălosule Casca, ce faci?”, a reacționat dictatorul, lovindu-l la rândul său. Atunci, ceilalți conspiratori s-au năpustit asupra lui.
William Holmes Sullivan
Când a văzut lama armei lui Marcus Brutus strălucind, Cezar a căzut la picioarele statuii lui Pompei, dușmanul său în războiul civil din 49 î.Hr. și a murit din cauza a 23 de lovituri de cuțit.
Citește și: Povestea lui Marcus Junius Brutus: Cum a ajuns să fie cunoscut drept cel mai infam trădător din istorie
„Et tu, Brute?”(„Și tu, Brutus?”)
Cu siguranță, Cezar nu a rostit celebra frază „Și tu, Brutus, fiul meu?” către Marcus Brutus, recunoscându-l ca fiind unul dintre ucigașii săi. Scriitorul latin Suetoniu (70-126) relatează că, murind, Cezar a spus în greacă „Kai su teknòn” (și tu, fiule), pentru că aceasta era limba elitei romane.
Dar această versiune a evenimentelor este mai târziu pusă la îndoială chiar de către Suetoniu, potrivit căruia Cezar, în acea fatidică zi denumită „Idele lui Marte” din martie 44 î.Hr., a scos doar un geamăt, fără a putea rosti vreun cuvânt. Apoi a murit.
Fraza în greacă (tradusă mai târziu în latină cu adăugarea numelui lui Brutus) a fost una reprezentativă acelei situații: pe lângă consternarea lui Cezar de a-l vedea pe Marcus Junius Brutus, protejatul său, printre conspiratori, ea exprimă drama universală a trădării.
Senatorii au fugit panicați. Conspiratorii s-au împrăștiat pentru a informa poporul. Iar cadavrul a rămas în atriumul clădirii ore întregi până când trei sclavi l-au încărcat pe o targă pentru a-l duce acasă.
Ce semnifică ziua denumită „Idele lui Marte”
„Idele lui Marte” este o zi din calendarul roman (primul calendar roman, care cuprindea zece luni, începând cu Martius – martie) care corespunde cu data de 15 martie. A fost marcată de câteva sărbători religioase și reprezenta pentru romani ultima zi de plătit datoriile. De altfel, Idele lui Martie – 15 martie – marca, inițial, prima lună plină a noului an.
