Cele mai crunte vremuri și locuri din istoria omenirii pentru a trăi
Istoria umană a fost destul de violentă. De la pandemii devastatoare, până la un războaie crunte, strămoșii noștri au văzut mult mai multe situații rele într-o singură săptămână decât vom vedea mulți dintre noi în timpul vieții noastre.
Ciuma a devastat omenirea de mai multe ori, în timp ce foametea, inundațiile și incendiile au adus distrugerea. Războaiele și armele atomice au contribuit, de asemenea, la cele mai negre vremuri din istoria omenirii.
Indiferent dacă vorbim de foamete, boli sau lupte crâncene, de-a lungul istoriei au existat perioade în care viața oamenilor a fost pur și simplu un iad.
Iată cinci dintre aceste perioade care ne vor face să ne gândim că problemele globale actuale sunt relativ nesemnificative.
Europa – în timpul Morții Negre
Pe atunci, viața în Europa Medievală nu era o experiență mult prea frumoasă, cu toate acestea, lucrurile au început să se complice în octombrie 1347 – atunci când pasagerii de pe 12 nave comerciale genoveze s-au îmbolnavit de o afecțiune necunoscută la acea vreme, boală care a distrus 60% din populația Europei.
Bacteria responsabilă de atâția morți a prosperat în orașele insalubre și dens populate din Europa. Furunculele din care curgea sânge și puroi, adesea ele fiind la fel de mari precum merele, cât și febra erau fost primele semne că cei bolnavi erau condamnați la o moarte dureroasă și inevitabilă.
Cunoscută pe scară largă drept una dintre cele mai devastatoare pandemii din istoria omenirii, Moartea Neagră a ucis peste 200 de milioane de oameni în Europa și Asia și a făcut ca populația lumii să scadă cu până la 22%. Pentru a avea o perspectivă mai clară, impactul pierderii a fost atât de semnificativ, încât au mai trecut încă 300 de ani pentru ca numărul populației lumii să fie la fel ca cel de dinaintea ciumei.
Pe măsură ce oamenii s-au străduit să înțeleagă ce a cauzat apariția bolii, mulți au crezut că boala a fost cauzată de forțe astrologice sau chiar că este o pedeapsă divină.
Oamenii erau și mai neîncrezători unul față de celălalt, deoarece le era frică să nu se îmbolnăvească. Bolnavii erau adesea abandonați sau încuiați în case, câmpurile erau lăsate în paragină și animalele neîngrijite, deoarece nu mai era nimeni în viață sau dispus să lucreze.
Mai multe detalii despre Moartea neagră, una dintre cele mai devastatoare pandemii din istoria lumii, găsești în acest articol.
China – În timpul invaziei mongole
Chinezii s-au amestecat de multe ori în afacerile triburilor mongole, încurajând rivalitățile și războiul dintre triburi, în încercarea de a le menține împărțite și, astfel, neexperimentate din punct de vedere strategic. Temüjin, omul care avea să devină Ghengis Khan, nu a uitat aceste interferențe când a început să unească toate triburile mongole sub o singură conducere.
În 1205, când a început invazia mongolă, chinezii „au plătit prețul”.
O cucerire inițiată de Ghengis Khan a fost continuată de fiul său Ögedei Khan și, în cele din urmă, finalizată de nepotul său Kublai Khan, rezultând o campanie de 74 de ani, care a fost incredibilă prin brutalitatea și amploarea sa, lăsând nenumărate orașe sub dărâmături, destrămând imperiile antice despre care se credea că erau invincibile. Mai mult decât atât, în timpul invaziei mongole, milioane de oameni nevinovați și-au pierdut viața.
Estimările privind numărul de persoane șterse din istorie în timpul acestei invazii variază foarte mult, dar se crede că populația a fost redusă la jumătate de la 120 de milioane de oameni înainte de invazie – la doar 60 de milioane după.
America – În timpul colonizării
În America, înainte de călătoria lui Columb din 1492, locuiau între 10 și 100 de milioane de oameni. Deși numărul exact nu este cunoscut, cert este că întâlnirea băștinașilor cu coloniștii europeni nu a fost una de bun augur.
Înainte de sosirea europenilor, americanii fuseseră izolați de restul lumii și, ca atare, oamenii care locuiau acolo nu fuseseră niciodată expuși bolilor care erau frecvente în acea perioadă în lumea nouă, iar și mai prost era faptul că europenii nu aveau medicamente adecvate pentru a le trata.
La scurt timp după contactul cu coloniștii europeni, epidemiile precum cea de variolă, s-au răspândit pe întreg continentul american, și au ucis un număr mare de oameni. Rămânând atât de puțini oameni pentru a îndeplini sarcini cruciale, aprovizionarea cu alimente a triburilor a fost diminuată, făcându-i mai vulnerabili la următorul focar de boală.
Unele surse sugerează că până la 90% din populația nativă americană a murit ca urmare a bolilor în secolul următor sosirii europenilor. Cu toate acestea, ca și cum bolile nu erau de ajuns, mulți nativi au luptat și în războaie brutale și au avut o viața mizerabilă, dacă erau luați sclavi.
China – În timpul Marelui Salt înainte
La sfârșitul anilor 1950, președintele liderului Chinei, Mao, a întreprins un plan economic și social care avea ca scop modernizarea rapidă. Cu toate acestea, în loc să transforme țara într-un paradis modern, planul a transformat China în schimb într-un coșmar catastrofal, iar aproximativ 55 de milioane de oameni și-au pierdut viața în doar patru ani.
Pentru ca țara să se transforme dintr-o economie agricolă în una industrială, proprietatea privată trebuia abolită și, astfel, până la sfârșitul anului 1958, au fost înființate 25000 de asociații formate, în medie, din 5000 de familii. Oamenii lucrau pentru a produce cereale care ulterior erau vândute în afara țării.
Oamenii nu mai lucrau pentru salarii, în schimb banii fuseseră înlocuiți cu un sistem de puncte. Totul era deținut de asociație și fiecare aspect al vieții individului era controlat de asociația din care făcea parte. Obiceiurile antice, precum înmormântările și nunțile, au fost considerate contrarevoluționare și interzise. Chiar și ideea libertății personale a devenit doar o amintire în timpul acelui sistem stabilit de partidul comunist.
Rezultatele s-au dovedit a fi dezastruoase. Milioane de fermieri calificați au fost mutați din munca agricolă în cea industrială, iar o mare parte a recoltei se distrugea pe câmp, deoarece pur și simplu nu mai erau suficienți oameni pentru a o colecta. Dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile sau invazia lăcustelor, au agravat problema – lucru care a dus la o foamete cruntă, care a făcut ca milioane de oameni să moară de foame.
Faptul ironic a fost că invazia de lăcuste a fost cauzată de una dintre politicile lui Mao, care a cerut uciderea vrăbiilor după ce a fost clasificată ca dăunători datorită tendințelor lor de a mânca semințe de cereale. Cu toate acestea, vrăbiile au fost, de asemenea, prădători naturali de lăcuste, iar populația de vrăbii fiind distrusă, nu a existat nimic care să țină sub control numărul de lăcuste.
Mai multe detalii despre planul economic și social al lui Mao găsești în acest articol.
Europa – În prima jumătate a secolului XX
John Warwick Brooke Public Domain
În secolul XX s-au întâmplat nenumărate evenimente care au provocat suferințe și nenorociri incredibile în toată istoria omenirii. În doar 30 de ani, au fost purtate două războaie mondiale, iar pe tot globul au fost comise genocide și crime în masă în numele ideologiilor politice, milioane de oameni nevinovați pierzându-și viața.
Primul Război Mondial a fost războiul în timpul căruia tehnologia avansată a omenirii a fost prima dată utilizată, înregistrându-se un număr ridicat de morți, comparativ cu celelalte lupte purtate înainte.
Când războiul s-a încheiat, în 1918, pandemia de gripă spaniolă a început să se răspândească pe toată planeta.
În decembrie 1920, această tulpină de gripă deosebit de mortală și agresivă a ucis până la 100 de milioane de oameni, reprezentând 5% din populația totală a lumii, deja afectată după marele război.
I, Einsamer Schütze CC BY-SA 3.0
În mod neobișnuit, această tulpină de gripă părea să vizeze adulții sănătoși, ceea ce a însemnat că mulți dintre veteranii care au reușit să supraviețuiască Primului Război Mondial și-au pierdut viața din cauza gripei.
Cei care au reușit să supraviețuiască tuturor acestor nenorociri au fost afectați din cauza unei alte nenorociri: Marea Depresiune sau Marea criză economică din 1929–1933, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale.
Aceste evenimente „au semănat semințele” celui mai devastator conflict din toate timpurile: Al Doilea Război Mondial.
Al Doilea Război Mondial a durat 2.194 de zile, a cuprins 61 de state şi pe front şi în spatele lui au murit peste 50 de milioane de oameni.
Lumea a experimentat încă o dată tehnologia de distrugere care a fost folosită pe câmpul de luptă, de data aceasta cu tancuri, avioane și rachete mai avansate.
Războiul a lăsat o mare parte din Europa sub moloz pe parcursul anilor amari de lupte, timp în care decența umană părea să fi dispărut, în timp ce oamenii luptau cu brutalitate, dând dovadă de o cruzime greu de imaginat înainte de război.
Cartea „Furtuna războiului. O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial” – de Andrew Roberts – poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro.
