Înființată în 1949 sub conducerea lui Mao Zedong, Republica Populară Chineză a fost lovită de foamete și de boli devastatoare la mijlocul secolului al XX-lea, în mare parte din cauza planului economic și social al lui Mao, plan numit „Marele salt înainte”. Din 1958 până în 1960, în cadrul „Marelui salt înainte” au fost adoptate reforme industriale și agricole radicale.

„Marele salt înainte” a fost un eșec, care a dus la Marea foamete din China în anii 1950 și 1960. Numărul morților din Marea Foamete a atins zeci de milioane și a adus China într-o perioadă de declin economic și social.

Orihara1 CC BY-SA 4.0

Cauzele acestui dezastru au fost multiple – supraindustrializarea, dezastrele naturale și producțiile agricole reduse – acestea fiind doar câteva dintre ele. Pentru a scăpa de vină, Mao a redirecționat atenția asupra unor țapi ispășitori: dăunătorii. Aceștia erau, conform lui Mao – șobolanii, muștele, țânțarii și vrăbiile. Cu alte cuvinte, cei patru dăunători erau cauza sărăciei și lipsei de alimente din țară.

Astfel că, la ordinele marelui conducător, China a întreprins eforturi uriașe pentru a îndepărta dăunătorii din peisaj, dar s-a ciocnit cu natura. Pentru că omul nu are nicio putere în fața naturii.

Republica Populară Chineză a descris cei patru dăunători drept rele distructive

侯波 Wikimedia Commons Public Domain

Campania lui Mao împotriva țânțarilor, muștelor, șobolanilor și vrăbiilor a început promițător. Ca parte a unei campanii de sănătate publică, Partidul Comunist Chinez a emis un plan „pentru exterminarea celor patru dăunători, acordarea atenției igienei, eradicarea bolilor, schimbarea și îmbunătățirea obiceiurile și transformarea cetățenior” în septembrie 1957.

Eforturile pentru a scăpa de cei patru dăunători au crescut atunci când Mao a insistat:” Omul trebuie să cucerească natura”, spunând poporului chinez că vrăbiile, șobolanii și țânțarii mănâncă grânele și, prin urmare, este necesar ca dăunătorii să fie înlăturați.

Afișele lipite în toată China îi îndemnau pe cetățeni să elimine dăunătorii și, în timp ce campaniile de propagandă masive demonizau șobolanii, vrăbiile și insectele, țara era devastată de foamete și boli.

În școli au fost introduse activități prin care elevii prindeau vrăbii

FOTO:FORTEPAN  Kina CC BY-SA 3.0

Chiar și copiii cu vârsta de până la cinci ani aveau sarcina de a elimina dăunătorii, iar elevii din școli se ocupau cu vânătoarea de vrăbiuțe. Copiii erau prezentați în afișele de propagandă, având în mâini praștiile pe care le foloseau pentru a ucide vrăbii.

Cetățenii au lucrat împreună pentru a elimina vrăbiile

 Viktor Talashuk

Distrugerea ouălor de vrăbiuță, stricarea cuiburilor și eliminarea vrăbiilor a fost doar o parte a campaniei împotriva păsărilor inamice. Oamenii au lucrat cu sârguință pentru a elimina vrăbiile. Au scuturat copacii, lucrând adesea în schimburi, astfel încât să poată avea timp să mănânce. Vrăbiile, fugărite și speriate, au fost atât de obosite și deshidratate încât nu mai erau capabile să aterizeze – și astfel cădeau pe pământ. Odată ajunse la sol, acestea erau omorâte.

Președintele Mao Zedong a crezut că ar putea învinge natura, în dorința sa de a obține progresul industrial modern




Mao credea că omul poate schimba și controla natura. Pentru Mao, acest obiectiv a fost industrializarea și, pentru a industrializa China, Mao a ordonat redirecționarea căilor navigabile, defrișarea suprafețelor mari de păduri și a convins oamenii că este necesară eliminarea unor specii, precum cei patru dăunători.

Micul sat Dazhai era înconjurat de terenuri infertile, dar prin eforturi masive și cu ajutorul irigațiilor și reformelor funciare din anii 1950 și 1960, Dazhai a ajuns să reprezinte succesul agricol în țară. Sătenii s-au dedicat cauzei colective și, ca rezultat, Mao a folosit succesul micului sat în campania sa de a industrializa China: „În agricultură învață de la Dazhai”.

Guvernul chinez a mobilizat întreaga populație pentru a elimina cei patru dăunători

ralph repo CC BY 2.0

Campaniile de propagandă au obligat indivizii să elimine șobolanii, vrăbiile și insectele ca parte a datoriei lor civice și în interesul sănătății publice. Bărbații, femeile și copiii de toate vârstele au fost încurajați să ucidă păsări, șobolani și insecte atât în orașe, cât și în mediul rural.

Guvernul a creat un sistem de recompense pentru a încuraja oamenii să elimine mai multe vrăbii

 Wolfgang Hasselmann

Eliminarea vrăbiilor a devenit o activitate competitivă, mai ales pentru că se acordau premii și recompense pentru uciderea păsărilor. Cei care nu omorau suficiente păsări erau aspru criticați pentru eșecul lor.

Efortul sporit și motivația aproape că au adus vrăbiile din China în pragul dispariției. Este imposibil să se știe numărul exact de vrăbii eliminate, dar, doar în Shanghai, au existat rapoarte că populația orașului a eliminat aproape 1,4 milioane de vrăbii, precum și mii de șobolani și țânțari, în timpul campaniei de eradicare a celor patru dăunători.

Mai multre detalii despre China găsești în cartea „China în zece cuvinte” – de Yu Hua, pe care o poți comanda cu reducere de pe elefant.ro

Numai când populațiile de vrăbii au scăzut dramatic, președintele Mao a realizat că a făcut o greșeală uriașă

侯波 Wikimedia Commons Public Domain

Vrăbiile fuseseră prădători naturali de insecte, iar numărul lor din ce în ce mai mic a dus doar la o creștere a insectelor. Astfel, Mao și-a dat seama că a făcut o greșeală imensă. A încercat să repare această greșeală, prin scoaterea vrăbiuțelor din campania celor patru dăunători – înlocuindu-le cu ploșnițele. Însă, dauna era deja făcută. Valurile de lăcuste au șters culturile din toată China. Orașul Nanjing și împrejurimile sale au înregistrat o pierdere a producției agricole de 60%, în timp ce în provincia Zhejiang, insectele precum moliile, viermii roz și păianjenii roșii au distrus recolte întregi.

Chiar și după finalizarea oficială a campaniei „celor patru dăunători”, au existat campanii similare

Guvernul a înlocuit vrabia cu ploșnițele în anii 1960 și, până în anii 1990, guvernul chinez a implementat din nou o campanie cu patru dăunători, de această dată vizând muștele, țânțarii, șobolanii și gândacii.

Campania împotriva „celor patru dăunători” a contribuit la marea foamete din China

赵仰山  Wikimedia Commons Public Domain

Prin eliminarea vrăbiilor, China a contribuit la o serie de „dezastre naturale” provocate de perturbarea peisajului ecologic. Deoarece nu mai existau prădători care să elimine populațiile de lăcuste și alte insecte care mâncau recoltele, nenumărate culturi au fost distruse.

În timpul celor trei ani de foamete, chinezii au fost forțați să recurgă la lucruri disperate. Conform rapoartelor, au existat chinezi care au mâncat câini sau pisici, existând chiar și acte de canibalism.

Numărul de vieți pierdute între 1959 și 1961 în China, extras din estimări bazate pe înregistrări oficiale, ajunge la 53 de milioane. Conform altor cercetări, numărul de victime a fost de 45 de milioane. Cifra reală a victimelor nu poate fi cunoscută, deoarece autoritățile comuniste, din motive propagandistice, au încercat să mușamalizeze dezastrul.

Despre Marele Salt înainte și crearea Comunelor găsești în cartea Mao Zedong, de Enrico Fardella, pe care o poți comanda la reducere de pe elefant.ro


Citește și: 11 lucruri surprinzătoare despre China pe care nu le știai