Charles Ponzi și povestea incredibilă din spatele celebrei sale scheme de îmbogățire
Dacă o afacere pare prea bună pentru a fi adevărată, probabil că nu este adevărată. Dar atunci când cineva atât de carismatic precum Charles Ponzi îți prezintă afacerea, este posibil să omiți anumite detalii și să crezi că ai dat lovitura.
În 1920, Charles Ponzi i-a înșelat pe locuitorii din Boston cu peste 15 milioane de dolari în doar opt luni. Schema sa de îmbogățire rapidă promitea un randament al investiției de 50% în doar 45 de zile. Dar înșelătoria a eșuat într-un mod spectaculos, iar Ponzi a ajuns la închisoare și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți escroci din istorie.
Schema Ponzi nu a fost prima escrocherie a lui Charles Ponzi, dar a fost cea care i-a făcut numele celebru.
Cine a fost Charles Ponzi?
Mgreason
Public Domain
Născut în Parma, Italia, în 1883, Charles Ponzi nu a dezvăluit niciodată cum a fost copilăria sa. De fapt, bărbatul a susținut că a urmat cursurile Universității La Sapienza din Roma, dar nu a absolvit niciodată. Nu se știe dacă este adevărat sau nu, având în vedere că bărbatul avea obiceiul de a minți.
„În perioada facultății mele, eram ceea ce aici s-ar numi un cheltuitor”, a declarat Ponzi pentru New York Times. „Adică, ajunsesem în acea perioadă în care cheltuirea banilor părea cel mai interesant lucru de pe pământ”.
După ce a rămas fără bani, Ponzi a emigrat în America în 1903. În timpul călătoriei sale transatlantice la bordul navei S.S. Vancouver, Ponzi și-a pariat banii pe care îi mai avea la jocurile de noroc.
„Am ajuns în SUA cu 2,50 dolari în și un milion de dolari în speranțe”, a spus Ponzi. „Și aceste speranțe nu m-au părăsit niciodată”.
Pe tărâmul oportunităților, el avea să devină vânzător ambulant de fructe, spălător de vase, ospătar și un escroc cum nu mai văzuse încă America.
Dar visele de un milion de dolari ale lui Ponzi au trebuit să mai aștepte. După ce a servit la mese în New York și a vopsit panouri în Florida, Ponzi s-a mutat în Montreal, unde a lucrat într-o bancă, având un post de casier.
La scurt timp, însă, banca Zarossi a dat faliment.
Luigi Zarossi, patronul băncii, le-a oferit clienților săi dobânzi foarte mari, pe care nu a fost în stare să le ramburseze. El luat bani de la vechii investitori pentru a-i plăti pe cei noi și, atâta timp cât afacerea continua să meargă, clienții săi nu au observat că ceva este în neregulă. Dar la mai puțin de un an după ce Ponzi venise să lucreze pentru el, Zarossi și-a făcut bagajele și a fugit în Mexic cu banii clienților săi.
Și astfel Ponzi a rămas din nou fără un loc de muncă și fără niciun ban.
Primele escrocherii ale lui Charles Ponzi
În 1907, Charles Ponzi a fost condamnat la trei ani de închisoare în Quebec, pentru că falsifica cecuri.
Întotdeauna un manipulator carismatic, Ponzi a reușit să o convingă pe mama sa că nu era închis, ci că doar lucra la închisoare.
După ce a fost eliberat, Ponzi a încercat o altă schemă. De data aceasta, a trecut clandestin cinci imigranți italieni peste granița americană. Dar, din nou, poliția l-a prins și l-a condamnat la doi ani de închisoare în Atlanta.
În 1919, Ponzi a avut o nouă idee: să înființeze o revistă comercială internațională și să vândă reclame. Dar când Ponzi a solicitat un împrumut pentru afaceri, președintele băncii i-a respins personal cererea.
British Post Office
Apoi, în luna august a aceluiași an, lui Ponzi i-a venit o idee interesantă, în timp ce deschidea o scrisoare de la un corespondent de afaceri spaniol.
În acel plic, Charles Ponzi a găsit un cupon internațional de răspuns poștal. Cuponul era emis de un oficiu poștal spaniol și putea fi răscumpărat pentru un timbru poștal american. Din cauza schimbării monedei spaniole, timbrul american valora cu 10% mai mult decât plătise colegul lui Ponzi pentru el.
Ponzi a decis să pună în aplicare acest acest sistem. Cumpăra cantități masive de cupoane de timbre în țările cu economii slabe și le răscumpăra în țările cu economii puternice. Deoarece tratatele internaționale stabileau rata de răscumpărare, planul lui Ponzi nu părea să încalce nicio lege.
Numindu-și schema Securities Exchange Company (sau SEC), Ponzi a decis să atragă investitori. Dar mai întâi, a pregătit o echipă de agenți de vânzări care au prezentat schema potențialilor investitori.
Acești agenți de vânzări primeau un comision de 10% pentru fiecare investitor pe care îl aduceau și angajau „subagenți” care să atragă și mai mulți investitori pentru un comision de 5%.
Schema lui Ponzi se baza pe premisa eronată că, în loc să le ceară agenților săi de vânzări sau investitorilor să expedieze timbre, Ponzi pur și simplu le lua banii pentru a plăti investitorii anteriori. De asemenea, mulți investitori și-au reinvestit pur și simplu profiturile în schema lui Ponzi.
Nu a durat mult până când escrocul a adunat 15 clienți care au investit în total 870 de dolari și, în șase luni, a convins aproximativ 20.000 de investitori să îi dea aproximativ 10 milioane de dolari. A deschis birouri în New Jersey și Maine. Charles Ponzi avea o afacere în toată regula.
În cele din urmă, aducând peste 40.000 de investitori, Ponzi a devenit milionar în mai puțin de o jumătate de an.
Celebra schemă a lui Charles Ponzi
wikipedia.org
Public Domain
În 24 iulie 1920, Boston Post a publicat pe prima pagină un articol despre Charles Ponzi. Titlul a declarat: „DUBLEAZĂ BANII ÎN TREI LUNI; Dobânda de 50% plătită în 45 de zile de Ponzi – omul de afaceri care are mii de investitori.”
În articol, Ponzi se prezenta ca fiind un om generos și bogat. „Nu-mi face nicio plăcere să cheltuiesc banii pentru mine, dar îmi face mare plăcere să fac un bine cu ei”, i-a spus el reporterului de la Boston Post. După ce a câștigat primul milion, Ponzi a explicat: „Voi cheltui banii încercând să fac bine în lume”. Conform acelui articol, averea estimată a lui Ponzi era de peste 8,5 milioane de dolari, în acel moment.
Două zile mai târziu, foarte mulți investitori au apărut în fața biroului lui Ponzi. „Speranța și lăcomia puteau fi citite pe chipul tuturor”, a scris Ponzi mai târziu în autobiografia sa. „Nebunia, nebunia banilor, cel mai rău tip de nebunie, se reflecta în ochii tuturor!”
Ponzi spunea despre el că este „vrăjitorul care putea transforma un sărac în milionar peste noapte!” – și a avut abilitățileși bunurile necesare pentru a demonstra acest lucru. Deținea o vilă cu 12 camere, avea servitori, avea câteva mașini, inclusiv o limuzină personalizată. Soția sa, Rose Gnecco, purta diamante și bijuterii scumpe.
Citește și: Ștefan Mandel, românul care a câștigat de 14 ori la loto
Chiar și alți escroci renumiți nu își dădeau seama cum reușea Charles Ponzi să aibă succes cu afacerea sa. William Miller, care a furat peste un milion de dolari de la investitori în 1899, a fost uimit de Ponzi. Cu câteva zile înainte ca Boston Post să publice un articol despre schema lui Ponzi, în 1920, Miller a declarat pentru publicație: „Poate că sunt destul de prost informat, dar nu pot înțelege cum a făcut Ponzi atâția bani într-un timp atât de scurt”.
Anchetatorii au studiat registrele contabile ale lui Ponzi, bănuind că schema sa încălca legea.
Dat în vileag de un angajat
wikipedia.org
Public Domain
În timp ce autoritățile continuau să îl investigheze pe Ponzi, un agent de publicitate l-a dat în vileag pe celebrul escroc. Ponzi îl angajase pe William McMasters pentru a promova Securities Exchange Company, dar – în schimb – McMasters a descoperit frauda lui Ponzi.
După ce a examinat registrele financiare ale lui Ponzi, McMasters a descoperit că singurii bani pe care îi avea erau banii luați de la investitori. Profiturile uriașe despre care vorbea cu atâta ușurință erau inexistente.
McMasters s-a dus la Boston Post pentru a denunța frauda lui Ponzi. Astfel, în 2 august 1920, Boston Post a publicat articolul pe care McMasters l-a numit „expunerea poveștii fantastice a lui Ponzi”.
În aceeași lună, autoritățile au percheziționat biroul lui Ponzi. În mod surprinzător, nu au găsit numărul necesar de cupoane de timbru pentru a plăti investitorii în mod legal. În schimb, au găsit dovezi de fraudă, deoarece Ponzi le trimitea investitorilor prin poștă actualizări ale investițiilor.
Escrocul a făcut trei ani și jumătate de închisoare pentru prima schemă Ponzi din istorie. După ce a fost eliberat condiționat în 1925, a fost condamnat la nouă ani de închisoare pentru alte acuzații de fraudă, dar i s-a permis să fie eliberat pe cauțiune. Ponzi a considerat că acesta este momentul perfect pentru a fugi.
Și-a simulat sinuciderea și s-a îmbarcat pe o navă italiană sub un nume fals, pentru a lucra ca spălător de vase și chelner. Dar nu a putut să-și țină gura mult timp și s-a lăudat cu escrocheria sa, la unul dintre pasageri. Vestea s-a răspândit la bordul navei ca un incendiu, iar Ponzi a fost prins de autoritățile din New Orleans și trimis la închisoare.
Când a ieșit din închisoare, în 1934, a fost deportat în Italia.
Soția sa, Rose, a rămas în Boston și, în cele din urmă, a divorțat de el.
Ponzi a încercat să câștige niște bani din povestea lui, scriind memorii, dar nimănui nu părea să-i mai pese de el.
În 1939, Charles Ponzi s-a mutat în Brazilia. Un deceniu mai târziu, Ponzi a murit într-un spital din Rio De Janeiro. Bărbatul, odată milionar, mai avea doar 75 de dolari pe numele său.
De atunci, numele lui Charles Ponzi a devenit sinonim cu frauda. Schemele Ponzi ulterioare au costat investitorii miliarde de dolari. Un exemplu de astfel de escrocherie este Caritasul românesc, o schemă Ponzi desfășurată în România, care și-a făcut reclamă precum un „joc de auto-ajutorare” pentru cei săraci.
Schema Caritas, creată de către contabilul Ioan Stoica, le promitea celor care depuneau bani un profit de 800% după trei luni. Aproape 3 milioane de români și-au investit banii în această schemă Ponzi. În cele din urmă, totul s-a dovedit a fi o escrocherie.
Și pentru că tot vorbim de bani, îți recomandăm o carte interesantă, care merită citită: Cartea banilor: Înfloritoarea viață a banilor și felul în care istoria lor ne-a modelat pe noi. Găsești volumul pe libris.ro.
