Christa McAuliffe, profesoara care și-a pierdut viața în dezastrul navetei spaţiale Challenger
În 1984, NASA a anunțat un nou program: Teacher in Space. Inițiativa urma să trimită primul civil american în spațiu, iar peste 50.000 de profesori au aplicat la acest program. Christa McAuliffe a fost încântată atunci când a fost selectată câștigătoare – dar a murit în mod tragic înainte de a ieși din atmosfera terestră.
Profesoară de liceu în Concord, New Hampshire, Christa McAuliffe s-a înscris în program pentru că dorea să își ducă elevii în „excursia supremă”. După ce a câștigat, a petrecut luni întregi antrenându-se pentru misiune și planificând lecțiile video pe care voia să le înregistreze pentru elevii săi, din spațiu.
Dar când naveta spațială Challenger a decolat în data de 28 ianuarie 1986, s-a produs un dezastru. Aceasta a explodat la doar 73 de secunde după decolare, ucigându-i pe McAuliffe și pe ceilalți șase membri ai echipajului.
Familia Christei McAuliffe a privit cu groază de la sol cum naveta spațială dispare într-un nor de vapori și și-a dat seama că ceva a mers groaznic de prost. După nefericitul eveniment, au fost șocați să afle că această tragedie ar fi putut fi prevenită.
Cum a fost selectată Christa McAuliffe pentru a participa în misiunea spațială Challenger
NASA Human Space Flight Gallery
Public Domain
Născută în 1948, Christa Corrigan McAuliffe a crescut în suburbia Massachusetts. În 1970 a început să predea istorie și-a impresionat elevii și colegii deopotrivă cu energia și dedicarea sa.
În același an, s-a căsătorit cu Steve McAuliffe și au avut împreună doi copii: Scott și Caroline.
Crescută în epoca spațială, McAuliffe a fost fascinată de misiunile spațiale încă de la o vârstă fragedă. Când era în liceu, i-a spus unei prietene: „Îți dai seama că într-o zi oamenii vor merge pe Lună? Eu vreau să fac asta!”.
În 1984, Christa McAuliffe a avut ocazia de a ajunge în spațiu. Președintele Ronald Reagan a anunțat proiectul „Teacher in Space”, o campanie pentru a aduce mai multă atenție programului spațial.
McAuliffe și-a trimis cererea de înscriere în ultima clipă, după orele de curs, chiar în ziua în care expirase termenul limită.
În cerere, McAuliffe și-a amintit că, în tinerețe, a urmărit lansarea primilor sateliți.
Christa McAuliffe a detaliat modul în care va folosi această experiență unică pentru a împărtăși minunile spațiului cu elevii din întreaga lume. Ea plănuia să înregistreze două lecții video din naveta spațială, pentru ca acestea să fie difuzate la TV.
Scrisoarea impresionantă a Christei McAuliffe i-a adus un loc de finalistă.
În iulie 1985, vicepreședintele George H. W. Bush a anunțat că McAuliffe va deveni „primul civil pe care NASA îl trimite în spațiu”. În discursul de acceptare, Christa McAuliffe a spus: „Nu se întâmplă prea des ca un profesor să rămână fără cuvinte”.
Câteva săptămâni mai târziu, Christa McAuliffe a început să se antreneze pentru experiența care avea să-i schimbe viața – și care avea să-i aducă un sfârșit tragic.
Moartea Christei McAuliffe în dezastrul Challenger
Christa McAuliffe a început să se pregătească pentru misiunea sa spațială în septembrie 1985. Ea a petrecut 120 de zile de pregătire pentru astronauți la Centrul Spațial Johnson din Houston, Texas, întorcându-se acasă doar de sărbători.
În timpul lecțiilor sale, Christa McAuliffe a învățat cum să opereze comenzile din cabina de pilotaj și a efectuat zboruri pentru a simula imponderabilitatea pe care urma să o experimenteze în spațiul cosmic.
wikipedia.org
Public Domain
Inițial, naveta spațială ar fi trebuit să decoleze în data de 22 ianuarie 1986, dar o serie de probleme meteorologice și probleme tehnice au făcut să fie amânată de mai multe ori data lansării.
În cele din urmă, în data de 28 ianuarie 1986, echipajul s-a urcat pentru ultima oară la bordul navetei.
Soțul și cei doi copii ai Christei McAuliffe, care aveau șase și nouă ani la momentul respectiv, au urmărit decolarea navetei spațiale de pe acoperișul Centrului de Control al Lansării, în timp ce părinții și sora ei au aplaudat din mulțimea adunată la Centrul Spațial Kennedy.
Între timp, câțiva dintre elevii de liceu ai Christei McAuliffe au călătorit în Florida pentru a vedea lansarea, în timp ce restul s-au adunat în cantina școlii din New Hampshire pentru a o urmări în direct la televizor.
Naveta spațială Challenger a decolat de la Centrul Spațial Kennedy din Cape Canaveral, Florida, la ora 11:38.
73 de secunde mai târziu, naveta a suferit o defecțiune catastrofală. Aceasta a explodat și s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic.
wikipedia.org
Domeniu public
Dezastrul i-a ucis pe toți cei șapte membri ai echipajului, inclusiv pe Christa McAuliffe. După ce naveta a căzut înapoi pe Pământ, echipele de salvare ale NASA au petrecut săptămâni întregi recuperând fragmente din navetă și rămășițele membrilor echipajului.
Trupul neînsuflețit al Christei McAuliffe a fost transportat în Concord, New Hampshire, unde familia sa a ținut o slujbă privată de înmormântare.
Echipajului misiunii Challenger
NASA Human Space Flight Gallery
Domeniu public
Dezastrul Challenger a provocat moartea a șapte astronauți: Christa McAuliffe, Francis Scobee, Michael Smith, Judith Resnik, Ronald McNair, Ellison Onizuka și Gregory Jarvis.
Imediat după dezastrul Challenger, o comisie a investigat cauza. S-a stabilit că, din cauză că în Florida se înregistrau temperaturi scăzute, în jurul navetei spațiale s-a format gheață. Astfel, vremea mai răcoroasă a provocat defectarea unui inel O (o garnitură inelară) al propulsorului din dreapta.
Gheață pe turnul de lansare cu câteva ore înaintea lansării navetei Challenger
Great Images in NASA
Domeniu public
Defectarea acestei garnituri a cauzat o ruptură în articulația propulsorului pe care o asigura, permițând ca gazul fierbinte din interiorul motorului să ajungă în exterior și să intre în contact cu aparatura propulsorului și cu rezervorul exterior de combustibil.
Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că mai mulți dintre ei au supraviețuit distrugerii inițiale a navetei. Cabina echipajului a supraviețuit exploziei. S-a desprins de navetă și-a început să cadă liberă spre pământ, lovind suprafața oceanului cu aproximativ 333 km/h
Astronauții nu au supraviețuit impactului.
De asemenea, ancheta a arătat că dezastrul ar fi putut fi prevenit. Presiunea de a lansa la temperaturi sub zero grade Celsius – și dorința de a face o bună publicitate cu zborul spațial al Christei McAuliffe – au împiedicat NASA să anuleze misiunea.
Timp de mai bine de doi ani după acest eveniment, NASA nu a mai trimis niciun astronaut în spațiu. De asemenea, dezastrul a pus capăt proiectului „Teacher in Space”, iar NASA a abandonat încercarea de a trimite un civil în afara atmosferei terestre pentru următorii 20 de ani. În cele din urmă, în 2007, profesoara Barbara Morgan – care fusese rezerva lui McAuliffe în 1986 – a călătorit în spațiu cu naveta spațială Endeavour.
Christa McAuliffe a primit Medalia de Onoare Spațială a Congresului în 2004. Ca tribut adus memoriei sale, un planetariu și un crater de pe Lună poartă numele profesoarei.
