Cirus al II-lea cel Mare: Conducătorul care a transformat Persia în cel mai puternic imperiu al Orientului
Marele imperiu multietnic al perșilor Achaemenizi s-a dezvoltat în jurul vechiului oraș imperial elamit Ansan, la sud de Munții Zagros, unde se află nucleul poporului persan, care și-a întemeiat civilizația la începutul primului mileniu î.Hr.
Pe atunci, persanii formau un stat modest care cu greu putea concura cu marile imperii ale vremii, mezii și babilonienii.
Dar toate acestea s-au schimbat odată cu apariția dinastiei Achaemenide și, mai ales, cu urcarea pe tron a lui Cirus al II-lea (559 î.Hr.- 529 î.Hr.), fiul lui Cambyses I și nepotul lui Cirus I.
Potrivit istoricului Herodot, nașterea sa a fost marcată de vise și prevestiri care profețeau sosirea unui mare cuceritor.
Se spune că mama sa, Mandane, pe când era însărcinată, a avut două vise profetice – în care a văzut că ceea ce dădea naștere era, în loc de un fiu, un potop uriaș și apoi o viță de vie care se răspândea în tot regatul.
wikipedia.org
Și într-adevăr, dincolo de mitologie și de legendele eroice, Cirus al II-lea, numit „cel Mare”, a fost celebru pentru că a extins fără precedent puterea perșilor, punând bazele unui mare imperiu care era destinat să domine întregul Orient Apropiat.
Coyau on Wikimedia Commons CC BY 3.0
În primele sale campanii, a început prin anexarea regatului vecin al Mediei prin cucerirea orașului Ecbatana. Următorul pas a fost acela de a ataca, câțiva ani mai târziu, regatul extrem de bogat al Lidiei, după cum relatează și Herodot în scrierile sale, învingându-l pe conducătorul său, Croesus, și cucerindu-i capitala opulentă, Sardes.
Al treilea pas în această strălucită campanie de cucerire a fost victoria asupra babilonienilor, odată cu înfrângerea ultimului lor rege, Nabonidus, care a fost executat.
O ascensiune uimitoare
DiegoColle, CC BY-SA 4.0
După ce a neutralizat Media, Lidia și Babilonul, Cirus s-a îndreptat către provinciile estice ale imperiului din Asia Centrală. Siria și Iudeea, care făceau parte din Imperiul babilonian, au ajuns, de asemenea, sub puterea acestuia. Astfel, de la statutul de putere mijlocie minoră, Persia antică a crescut din ce în ce mai mult sub conducerea lui Cirus al II-lea pentru a deveni marele stat multietnic care va ajunge să domine, la apogeul expansiunii sale, de la Indus la Egipt, de la Sciția la Ionia greacă.
wikipedia.org
A devenit un imperiu model sub egida acestui rege înțelept, deoarece Cirus s-a caracterizat, de asemenea, prin înțelepciune, respectând tradițiile locale și organizând un sistem care a atras diversele popoare subjugate de imperiile anterioare, care i-au văzut pe perși ca pe niște eliberatori.
De exemplu, a oferit libertate de cult evreilor, a respectat preoții lui Baal și Marduk, iar parții, medii, sciții și bactrienii s-au supus puterii persane. În ultima etapă a domniei sale, în jurul anului 530 î.Hr., Cirus a încercat să liniștească popoarele nomade – cunoscute sub numele de sciți – care cutreierau granițele sudice ale imperiului său.
Jean Fouquet
Marele rege și-a găsit moartea luptând împotriva acestor popoare, în special împotriva mesageților, sub ordinele reginei mitice Tomiris, și a lăsat tronul fiului său Cambyses al II-lea.
Pe scurt, Cirus a pus bazele unui mare imperiu, care a fost consolidat de succesorii săi. Moștenitorul lui Cirus, Cambyses al II-lea, este creditat cu cucerirea Egiptului, după moartea violentă a tatălui său în mijlocul unei campanii împotriva masageților.
Succesorul lui Cambyses, Darius I, a fost marele reformator al administrației imperiului persan și fondatorul satrapiei, entități teritoriale descentralizate.
Cu toate acestea, spre deosebire de Darius și Cambyses și de toate intrigile de la curtea persană relatate de istorici precum Herodot, Cirus al II-lea a fost cel care a rămas în memoria colectivă atât a perșilor, cât și a grecilor, ca arhetipul marelui conducător.
Este suficient să ne amintim că istoricul grec Xenofon i-a dedicat un eseu despre educația conducătorilor. Merită, prin urmare, să deschidă lista celor șapte mari personaități care au condus lumea, fiind unul dintre primii din istorie care a reușit să supună într-un vast imperiu mai multe națiuni și să le conducă bazându-se pe legi drepte, fiind un conducător eficient care a fost luat drept exemplu de urmașii săi.
„Ciropedia”
Istoricul atenian Xenofon, discipol al lui Socrate, a scris o carte care arată admirația pe care grecii o simțeau pentru Cirus cel Mare.
„Ciropedia” (din grecescul „Kúrou paideía”, adică „Educația lui Cirus”) este o biografie a lui Cirus, bazată în mare parte pe viața și faptele acestuia, care tratează, printre altele, cheile unei bune guvernări, cea mai bună educație a conducătorului, pregătirile pentru război și strategiile lui Cirus în campaniile sale.
