Ciuperca din spatele „blestemului lui Tutankhamon” a fost transformată într-un compus anticancerigen cu potențial revoluționar
Ciuperca Aspergillus flavus care a alimentat legenda blestemului lui Tutankhamon ar putea deveni, în mod neașteptat, un nou tratament împotriva leucemiei. O cercetare coordonată de Universitatea din Pennsylvania transformă o veche temere într-un posibil progres medical fără precedent.
Timp de aproape un secol, deschiderea mormântului faraonului-copil Tutankhamon a fost învăluită într-o aură de mister, tragedie și superstiții. Moartea subită a lordului Carnarvon, finanțatorul expediției conduse de Howard Carter, urmată de decesul mai multor membri ai echipei, a alimentat legenda unui blestem care ar fi căzut asupra celor ce îndrăzneau să tulbure odihna faraonului.
Totuși, știința a oferit în timp o explicație mult mai prozaică: un mucegai toxic cunoscut sub numele de Aspergillus flavus, capabil să supraviețuiască mii de ani în medii închise și umede, ar fi putut fi adevăratul responsabil de acele decese. Acest microorganism produce spori periculoși, care, inhalați, pot provoca infecții severe și reacții alergice puternice, mai ales la persoanele cu sistemul imunitar slăbit.
Astăzi, ceea ce vreme de decenii a fost perceput drept o amenințare ascunsă în sarcofagele Egiptului antic se dovedește a fi o sursă surprinzătoare de speranță: cercetătorii au reușit să transforme această ciupercă periculoasă într-o posibilă armă împotriva cancerului.
Un inamic milenar cu proprietăți neașteptate
Studiul, publicat recent în prestigioasa revistă Nature Chemical Biology, realizat de o echipă de bioingineri de la Universitatea din Pennsylvania, a demonstrat că Aspergillus flavus, pe lângă toxinele binecunoscute (precum aflatoxinele, printre cei mai cancerigeni compuși naturali), produce și o clasă de molecule extrem de rare cu o activitate remarcabilă împotriva celulelor canceroase.
Aceste substanțe se numesc RiPPs – peptide ribozomale sintetizate și modificate post-translațional. Până acum, RiPP-urile fuseseră identificate mai ales la bacterii și plante, dar foarte puțin studiate în ciuperci. Cu ajutorul unor tehnici genetice și chimice avansate, cercetătorii au reușit să izoleze patru astfel de molecule din tulpina de Aspergillus flavus descoperită în mormintele egiptene.
Acest rezultat are o dublă semnificație: demonstrează, pe de o parte, că regnul fungic rămâne un teritoriu promițător pentru dezvoltarea medicamentelor viitorului, iar pe de altă parte, oferă o explicație rațională pentru mortalitatea misterioasă asociată unor săpături arheologice.
Citește și: Povestea lui Howard Carter, arheologul care a descoperit mormântul lui Tutankhamon
Primele rezultate împotriva leucemiei
În testele de laborator, două dintre cele patru compuși extrași au demonstrat eficiență notabilă împotriva celulelor leucemice umane. Mai mult, unul dintre acești compuși, după ce a fost modificat prin atașarea unui lipid – o moleculă grasă care se regăsește, de pildă, și în lăptișorul de matcă produs de albine – a atins un efect comparabil cu medicamente consacrate precum citarabina și daunorubicina, utilizate de decenii în tratarea leucemiilor.
Această modificare chimică are un rol esențial: lipidele sporesc capacitatea moleculei de a penetra membrana celulelor tumorale, crescând astfel potența terapeutică. Cercetătorii subliniază că acest principiu ar putea fi aplicat și altor peptide ciclice care, până acum, nu pătrundeau eficient în interiorul celulelor canceroase.
Misterul morților din morminte antice
EditorfromMars, CC BY-SA 4.0
Dincolo de laborator, „personajul principal” al acestei povești a trăit secole întregi în temerile colective. Aspergillus flavus este o ciupercă destul de răspândită în natură, prezentă frecvent pe cereale depozitate impropriu, în depozite umede sau în clădiri vechi. În condiții propice – spații închise, cu multă materie organică și umiditate constantă – aceasta produce spori extrem de periculoși pentru oameni.
O situație similară a avut loc în Polonia, în anii 1970, când, după deschiderea mormântului regelui Cazimir al IV-lea, 10 dintre cei 12 oameni de știință implicați au murit la scurt timp. Autopsiile au evidențiat prezența ciupercii Aspergillus flavus, întărind ipoteza că mucegaiul ar fi fost implicat și în așa-numitul „blestem al faraonilor”.
Însă, în loc să perpetueze teoriile supranaturale, comunitatea științifică a ales să privească aceste fenomene cu luciditate: dacă natura a permis acestui organism să supraviețuiască milenii în condiții extreme, este logic să presupunem că ar putea ascunde și molecule excepționale, cu aplicații terapeutice.
Asperigimicine: compuși promițători
Noile molecule au fost denumite „asperigimicine”, în onoarea ciupercii din care provin. Ceea ce le face deosebit de interesante este structura lor chimică: un lanț de inele interconectate care le conferă o capacitate de acțiune foarte specifică.
Spre deosebire de alți agenți chimioterapici, care atacă atât celulele canceroase, cât și pe cele sănătoase, asperigimicinele par să vizeze selectiv celulele unor tipuri de cancer – în special leucemia – blocând diviziunea lor celulară fără să afecteze alte țesuturi. Această specificitate reprezintă un progres crucial în oncologie, întrucât ar putea reduce toxicitatea tratamentelor și ar contribui semnificativ la creșterea calității vieții pacienților.
Un nou orizont pentru medicina viitorului
Mai mult decât atât, analiza genetică a ciupercii sugerează că și alte specii fungice ar putea produce compuși similari. Această descoperire deschide calea către o nouă eră de explorare a medicamentelor în medii neobișnuite – grote subterane, zone vulcanice sau morminte sigilate de mii de ani. Istoria se repetă: așa cum penicilina a schimbat cursul medicinei moderne după ce a fost descoperită accidental într-o ciupercă, asperigimicinele ar putea deveni o nouă linie de apărare împotriva cancerului.
Acest progres ne reamintește că medicina nu se naște doar în laboratoare ultramoderne, ci și din observarea atentă a proceselor naturale care ne înconjoară. Într-o epocă dominată de biotehnologie și inteligență artificială, natura – cu uimitoarea ei capacitate de adaptare – continuă să ne inspire și să ne ofere soluții neașteptate.
De la legendă la știință: o poveste cu dublu înțeles
Transformarea „ciupercii blestemate” într-o inovație medicală are o notă aproape poetică. Acolo unde altădată se vorbea despre pedepse divine și blesteme eterne, astăzi se conturează o sursă neașteptată de vindecare. Această schimbare de perspectivă, alimentată de decenii de cercetare și tehnologie avansată, rescrie o parte din imaginarul colectiv care asocia civilizațiile antice cu forțe întunecate și incontrolabile.
Departe de a fi o amenințare supranaturală, mormântul lui Tutankhamon ar putea ajunge să fie amintit, măcar indirect, pentru că a contribuit la salvarea de vieți omenești. Dacă testele ulterioare vor confirma eficiența acestor compuși, ne vom afla în fața unei revoluții medicale născute din ecourile istoriei.
Pentru că, în cele din urmă, chiar și cele mai întunecate legende pot ascunde promisiunea unei raze de lumină.