Inima este, fără îndoială, unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale iubirii și afecțiunii. De la poezii medievale la emoji-uri moderne, forma sa stilizată evocă instantaneu sentimente de dragoste, pasiune și devotament.

Dar de când și cum a devenit inima – organul principal al sistemului cardiovascular simbolul iubirii? Răspunsul nu este unul simplu, deoarece acest simbol are o istorie îndelungată, plină de mituri, tradiții culturale și influențe artistice.

Inima în antichitate: Simbolism și mitologie

 Design 

Înainte ca inima să fie asociată cu iubirea romantică, ea avea semnificații mult mai complexe în diverse culturi antice. Egiptenii antici considerau inima centrul gândirii, al emoțiilor și al sufletului. În ritualul judecății de apoi, inima unui defunct era cântărită de zeul Anubis pentru a determina dacă persoana merita viața de apoi.

În Grecia Antică, Aristotel credea că inima este sursa tuturor emoțiilor, în timp ce creierul era doar un organ de răcire. Această idee a consolidat credința că inima este legată de sentimente și pasiunile umane.

În mitologia romană, zeul Cupidon (Eros la greci) era asociat cu iubirea și dorința. Deși nu exista o legătură clară între el și simbolul inimii stilizate, romanii au jucat un rol crucial în asocierea inimii cu iubirea prin literatura și arta lor.

Apariția inimii stilizate

Forma stilizată a inimii, așa cum o cunoaștem astăzi, nu a fost mereu folosită pentru a reprezenta dragostea. O teorie interesantă sugerează că această formă ar putea proveni din reprezentarea frunzei de Silphium, o plantă utilizată în Antichitate ca afrodisiac și contraceptiv. În reprezentările artistice din Roma Antică, frunza de Silphium avea o formă asemănătoare inimii stilizate de azi.

În Evul Mediu, simbolul inimii a început să fie utilizat în artă și literatură pentru a exprima iubirea. Una dintre cele mai vechi reprezentări ale unei inimi stilizate ca simbol al iubirii apare într-un manuscris francez din 1250, unde un bărbat oferă o inimă unei femei ca simbol al afecțiunii sale.


Citește și: În Evul Mediu, dragostea era considerată o boală: Care era leacul pentru iubire


Inima și iubirea în Evul Mediu și Renaștere

În perioada medievală, simbolul inimii a devenit tot mai răspândit în literatura de cortezie și în pictură. În cultura cavalerilor și a iubirii curtenești, inima era văzută ca un dar oferit persoanei iubite, consolidându-se astfel legătura dintre acest simbol și dragostea romantică.

 Angshu Purkait 

În secolul al XV-lea, odată cu apariția cărților de joc, simbolul inimii a fost utilizat ca una dintre cele patru suite. Acest lucru a contribuit la popularizarea sa și a consolidat ideea că inima reprezintă iubirea.

Renașterea a adus o și mai mare influență a acestui simbol, datorită operelor de artă și literaturii care explorau emoțiile umane. În această perioadă, simbolul inimii era adesea reprezentat în picturi religioase și laice, ilustrând atât iubirea divină, cât și cea pământească.

Secolul al XVIII-lea – secolul al XIX-lea: Simbolul inimii devine universal

Începând cu secolul al XVIII-lea, simbolul inimii a devenit tot mai popular în reprezentările culturale, fiind folosit pe bijuterii, sculpturi și obiecte decorative. Tot în această perioadă, au început să apară primele felicitări de Ziua Îndrăgostiților (Valentine’s Day), decorate cu simbolul inimii.

În secolul al XIX-lea, odată cu Revoluția Industrială, inimile au început să apară pe cărți poștale, cadouri și chiar în modă. Acest lucru a transformat inima într-un simbol universal al iubirii, consolidându-i locul în cultura populară.

Inima în cultura modernă

FETHI BOUHAOUCHINE 

Astăzi, simbolul inimii este omniprezent. Îl vedem în reclame, pe haine, pe felicitări, în design-ul bijuteriilor și, mai ales, în mediul digital – unde emoji-ul ❤️ este unul dintre cele mai folosite simboluri pe rețelele sociale.

Psihologia modernă explică legătura dintre inimă și iubire prin reacțiile fiziologice: atunci când simțim emoții puternice, inima bate mai repede. De asemenea, cercetările au arătat că exprimarea emoțiilor prin simboluri vizuale, precum inima, poate intensifica sentimentul de apartenență și conexiune.

Simbolul inimii a parcurs un drum lung, de la reprezentări mistice în Egiptul Antic la un simbol universal al iubirii moderne. Evoluția sa reflectă schimbările din societate, cultură și înțelegerea emoțiilor umane. Astăzi, indiferent de locul sau cultura în care ne aflăm, inima rămâne cel mai puternic simbol al iubirii și afecțiunii.

 Dhaya Eddine Bentaleb

Citește și: Istoria Zilei Îndrăgostiților și legătura ei cu vechiul festival roman „Lupercalia”