David Vetter: Povestea băiatului alergic la orice, care a trăit timp de 12 ani într-un balon din plastic
Unele evenimente istorice sunt atât de ciudate, încât îți este greu să crezi că ele au avut loc cu adevărat. În categoria lucrurilor greu de crezut intră și cazul lui David Vetter, un băiatul din Texas care a devenit cunoscut în întreaga lume drept „băiatul din bula de plastic”.
Odată cu trecerea timpului, povestea unui băiat care locuiește într-un balon a fost subiectul principal în filme și cărți, dar nu mulți sunt cei care știu cu adevărat povestea lui David Vetter. Un film care are în prim-plan viața lui este și pelicula Bubble Boy/Băiatul din balon – cu actorul Jake Gyllenhaal în rolul principal. Bubble Boy este o comedie despre maturizare și, bineînțeles, despre viața unui tânăr care a trăit toată viața sa într-un balon din plastic.
Numai că viața lui David Vetter nu a fost tocmai o comedie.
David Vetter – băiatul din bulă
David Vetter s-a născut pe 21 septembrie 1971 cu o afecțiune numită Imunodeficiență Combinată Severă (SCID) (un sindrom rar și fatal) și a trăit doar 20 de secunde în lumea exterioară, înainte de a fi băgat într-un balon protector.
Din cauza bolii, chiar și o cantitate foarte mică de germeni l-ar fi putut ucide pe Vetter. Înainte de venirea sa pe lume, părinții săi, Carol Ann și David J., știau deja ce înseamnă să îți pierzi un copil din cauza acestei boli crunte. Aceștia au fost avertizați de medici că, dacă ar mai avea un alt copil, șansele ca acesta să sufere de Imunodeficiență Combinată Severă sunt de 50%. Și exact așa s-a întâmplat: David Vetter s-a născut cu sindromul rar.
Prin prisma modului în care era tratat, Vetter a ajuns cunoscut în întreaga lume sub numele de „David, băiatul din bula de plastic”, pentru a proteja intimitatea familiei.
La nașterea sa, medicii au presupus că Vetter va trăi doar până la vârsta de doi ani – sau că va trăi în balon până când se va găsi un remediu pentru boala sa. David a trăit mai mult de doi ani, dar viața în balon nu a fost una ușoară.
Copilăria în balonul din plastic
Pentru a-l menține pe David sănătos și în siguranță, era nevoie de o atenție sporită. Non-stop, o echipă formată din 30 de asistenți medicali și medici de la Spitalul de Copii din Texas avea grijă de David. Tot ce atingea David (inclusiv aerul pe care îl respira și mâncarea pe care o mânca) trebuia sterilizat înainte de a fi introdus în interiorul balonului, iar acest lucru dura destul de mult timp.
În plus, pentru ca balonul să fie umflat constant – erau folosite compresoare de aer care funcționau constant, iar acestea erau atât de zgomotoase, încât David abia înțelegea ce îi spuneau cei din exterior.
Dar, pe măsură ce David a crescut, acesta a avut șansa de a explora viața din exteriorul capsulei sale din plastic. Inginerii NASA au construit pentru acesta un costum special, asemănător costumelor pe care le folosesc astronauții.
La aniversarea sa de șase ani, David Vetter a putut face primii pași în lumea exterioară.
Atunci a fost și prima dată când mama sa, Carol Ann, a reușit să-și țină fiul în brațe.
Dar îmbrăcarea costumului spațial era o adevărată corvoadă pentru David, întrucât erau multe reguli de respectat, pentru a păstra mediul steril. Așa că, în cele din urmă, David a purtat de puține ori costumul special. Însă, ceva i-a adus bucurie lui David. În loc să exploreze lumea îmbrăcat într-un costum spațial, băiatul din bulă a fost mutat acasă. Un al doilea balon special a fost amplasat în casa familiei sale din Dobbin, Texas.
Pe măsură ce creștea, David Vetter și părinții săi erau dispuși să încerce tratamente noi și riscante pentru vindecarea bolii. Astfel, medicii au venit cu propunerea unui transplant de măduvă osoasă de la sora sa Katherine, iar familia a fost de acord să își asume riscul unui eventual eșec.
Dar soarta nu a ținut cu David. Din cauza virusului Epstein-Barr (un virus herpetic pe care medicii nu l-au detectat) din măduva osoasă a surorii sale, băiatul s-a îmbolnăvit de cancer și a murit la doar câteva luni după operație, la vârsta de 12 ani.
În ciuda modului în care și-a trăit David viața, cercetările efectuate de către medici – în tot timpul în care băiatul a fost închis în bula din plastic – au transformat viața copiilor cu SCID din întreaga lume.
Astăzi, un tratament în care sunt folosite celule sanguine ale lui Vetter le permite pacienților cu SCID să ducă o viață normală, iar 14 din 16 copii cu această afecțiune se bucură de o durată normală de viață.
În Clinica de Alergie și Imunologie pentru copii din Texas există un centru de cercetare și tratament numit „Centrul David”, construit în onoarea lui David Vetter.
Citește și: Povestea tragică din spatele filmului The Green Mile
