De ce a refuzat Albert Einstein să devină preşedintele Israelului
În calitate de fizician laureat al Premiului Nobel și creator al celei mai faimoase ecuații din lume (E = mc2), Albert Einstein avea un CV impresionant.
Dar a existat o funcție importantă pe care a refuzat-o: nu a vrut să devină președintele Israelului.
Primul președinte al Israelului, Chaim Weizmann, l-a apreciat extrem de mult pe Einstein, proclamându-l pe fizician „cel mai mare evreu în viață”.
Astfel, la moartea lui Weizmann, în data de 9 noiembrie 1952, Albert Einstein era candidatul potrivit pentru a deveni noul președinte al Israelului.
wikipedia.org
Domeniu public
Ca atare, Ambasada Israelului i-a trimis o scrisoare lui Einstein în data de 17 noiembrie, oferindu-i oficial președinția. În scrisoare era precizat faptul că, în cazul în care va accepta rolul de președinte al statului, Albert Einstein avea obligația de a se muta în Israel.
Mai mult decât atât, mai era menționat faptul că nu trebuie să își facă griji că slujba îl va distrage de la celelalte interese ale sale.
„Primul ministru David Ben-Gurion mă asigură că, în astfel de circumstanțe, libertatea totală pentru a vă continua marea muncă științifică este oferită de un guvern care este pe deplin conștient de importanța supremă a muncii dumneavoastră”, a scris Abba Ebban, un diplomat israelian.
Los Angeles Times, CC BY 4.0
Cu toate acestea, Einstein a refuzat oferta, insistând asupra faptului că el – omul al cărui nume de familie este sinonim cu „geniu” – nu era calificat. De asemenea, a invocat vârsta înaintată (avea 73 de ani), lipsa de experiență și abilitățile insuficiente de relaționare cu oamenii ca motive pentru care nu ar fi o alegere bună.
„Toată viața mea m-am ocupat de chestiuni obiective, de aceea îmi lipsește experiența pentru a exercita funcții oficiale”, a scris el.
Photograph by Orren Jack Turner, Princeton, N.J. Modified with Photoshop by PM_Poon and later by Dantadd
În esență, Einstein a refuzat funcția de președinte al Israelului pentru că nu credea că este un om bun pentru oameni și nu avea experiența necesară pentru această funcție. Imaginați-vă, dacă toți politicienii ar gândi așa – nu ar fi lumea un loc mai bun?
