De unde provine numele de ”Paște” și când a apărut pentru prima oară
În timp ce Crăciunul (sărbătoarea care celebrează nașterea lui Iisus Hristos) are loc în fiecare an în data de 25 decembrie, data Paștelui (sărbătoarea care celebrează învierea lui Iisus) nu este fixă și adesea are loc între sfârșitul lunii martie și începutul lunii mai.
Dar de unde provine numele acestei sărbători?
Paștele ca ritual al primăverii
Cele mai multe sărbători importante au o anumită legătură cu schimbarea anotimpurilor. Acest lucru este evident mai ales în cazul Crăciunului. Noul Testament nu oferă nicio informație cu privire la perioada din an în care s-a născut Iisus. Cu toate acestea, mulți cercetători cred că principalul motiv pentru care nașterea lui Iisus a ajuns să fie sărbătorită în data de 25 decembrie este faptul că aceasta era data solstițiului de iarnă conform calendarului roman.
Deoarece zilele care urmează solstițiului de iarnă devin treptat mai lungi și mai puțin întunecate, acesta era simbolismul ideal pentru nașterea „luminii lumii”, așa cum se afirmă în Evanghelia lui Ioan din Noul Testament.
La fel s-a întâmplat și în cazul Paștelui, care cade în imediata apropiere a unui alt punct cheie al anului solar: echinocțiul vernal (în jurul datei de 20 martie), când există perioade egale de lumină și întuneric.
Cuvântul englezesc pentru Paște (Easter) derivă din numele unei zeițe anglo-saxone, Eostre, o zeiță a zorilor sau a primăverii. Sărbătorile în onoarea ei erau adesea celebrate în aprilie. În onoarea ei se ofereau jertfe în timpul Paştelui în fiecare an. Până în secolul al VIII-lea, anglo-saxonii au adoptat numele pentru a desemna sărbătorirea învierii lui Hristos.
Singura referire la această zeiță provine din scrierile venerabilului Bede, un călugăr britanic care a trăit la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VIII-lea.
În majoritatea țărilor din Europa, numele Paștelui este derivat din sărbătoarea evreiască Pesach. Acest lucru înseamnă că în spaniolă este Pascua, în italiană este Pasqua, în portugheză este Páscoa, iar în franceză este Pâques. În limba română se folosește și cuvântul Înviere.
Legătura cu Paștele evreiesc
În Biblia ebraică, Paștele este o sărbătoare care celebrează eliberarea poporului evreu din sclavia din Egipt, așa cum este relatată în Cartea Exodului. Conform scrierilor vechi, Moise încearcă să obțină libertatea evreilor înrobiți în Egipt, dar Faraon refuză să le dea drumul. Dezlănțuindu-și mânia, Dumnezeu pune 10 plăgi asupra Egiptului, fiecare mai rea decât cealaltă. Cea din urmă este cea mai teribilă dintre toate: Dumnezeu va ucide primul fiu născut al fiecărei familii din Egipt.
Israeliții au fost cruțați, ei urmând instrucțiunile lui Dumnezeu. Au sacrificat un miel și au uns cu sângele lui stâlpii ușilor caselor lor. Apoi, Moise le-a spus că evreii trebuie să repete acest ritual în semn de mulțumire față de Dumnezeu. Ei au sărbătorit „din seara zilei a paisprezecea până în seara zilei a douăzeci și una” din Nisan, prima lună din calendarul ebraic, care cade de obicei la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie.
Paștele continuă să fie și astăzi o mare sărbătoare a iudaismului. În multe părți ale lumii durează șapte zile, în timp ce în Israel este sărbătorit timp de opt zile. Este un moment de bucurie în care familiile se adună pentru un seder, o masă bogată în ritualuri străvechi, pentru a-și aminti de eliberarea strămoșilor lor.
Sărbătoarea are semnificații și pentru creștini: Toți cei patru scriitori ai Evangheliei povestesc că răstignirea lui Iisus din Nazaret a avut loc în timpul sau în preajma sărbătorii Paștelui la Ierusalim.
Citește și: Povestea guvernatorului Pilat din Pont, omul care l-a condamnat pe Iisus
Pe vremea lui Iisus, Paștele avea o semnificație specială, deoarece poporul evreu se afla din nou sub dominația puterilor străine (și anume, a romanilor). În fiecare an, pelerinii evrei se îndreptau spre Ierusalim în speranța că poporul ales al lui Dumnezeu va fi în curând eliberat din nou.
În preajma sărbătorii Pesach, Iisus a călătorit la Ierusalim împreună cu ucenicii săi. El a intrat în Ierusalim călare pe un asin și a creat o tulburare în Templul din Ierusalim. Se pare că acest lucru a atras atenția cărturarilor și fariseilor și, drept urmare, Iisus a fost răstignit pe cruce în jurul anului 30 d.Hr.
Jacopo Tintoretto
Întrucât Iisus a murit în timpul sărbătorii Paștelui, și a înviat din morți trei zile mai târziu, era logic ca aceste evenimente să fie sărbătorite în imediata apropiere a sărbătorii Pesach.
Surgun100
Unii dintre primii creștini au ales să sărbătorească Învierea lui Hristos la aceeași dată cu Paștele evreiesc, care avea loc în jurul datei de 14 a lunii Nisan, în martie sau aprilie, conform theconversation.com.
Prin alegerea acestei date, ei au pus accentul pe momentul morții lui Iisus și au subliniat, de asemenea, continuitatea cu iudaismul din care a apărut creștinismul. Alții au preferat în schimb să sărbătorească Paștele într-o duminică, deoarece se credea că atunci a fost găsit mormântul lui Iisus.
Paștele era sărbătorit conform calendarului lunar evreiesc, care nu se corela cu calendarul iulian, provocând astfel confuzie. Împăratul Constantin cel Mare, primul împărat roman convertit la creștinism, a decis să se ocupe de această problemă.
În anul 325 d.Hr., împăratul Constantin cel Mare a convocat o reuniune a liderilor creștini pentru a rezolva dispute importante la Conciliul de la Niceea. Cea mai importantă dintre deciziile sale a fost cea referitoare la statutul lui Hristos, pe care conciliul l-a recunoscut ca fiind „pe deplin uman și pe deplin divin”. Acest conciliu a hotărât, de asemenea, ca Paștele să fie fixat într-o duminică, nu în ziua de 14 a lunii Nisan. Ca urmare, Paștele este acum sărbătorit în prima duminică după prima lună plină a echinocțiului de primăvară.
