Decebal, unul dintre cei mai mari inamici ai împăratului Traian și ultimul rege al Daciei
Decebal a fost ultimul rege al Daciei, fiind succesorul lui Duras. Considerat cel mai temut duşman al Romei Antice, Decebal a fost un adversar important al împăraților romani Domițian și Traian, ducând trei războaie împotriva Imperiului Roman înainte de a se sinucide după ce a fost învins de Traian la sfârșitul războaielor dacice.
Dacia
Poporul Daciei a fost inițial o confederație de triburi care s-au unit sub conducerea unui singur șef. Primul rege, Rubobostes, i-a învins pe celții din regiune și a stabilit o aparență de unitate națională.
Al doilea rege, Oroles, a continuat această inițiativă și a unit diferitele triburi sub conducerea sa, consolidând regiunile într-o confederație mai strânsă. Cel mai bine atestat istoric dintre acești monarhi a fost cel de-al treilea rege, Burebista, care a reușit să întemeieze Dacia ca stat. El a cucerit triburile rămase, a extins teritoriul dacic, a reformat armata și a instituit legi.
Burebista l-a sprijinit pe Pompei în războiul civil cu Iulius Cezar din 49-48 î.Hr., iar faptul că sprijinul său a contat atestă puterea sa și prestigiul Daciei în această perioadă.
De fapt, Cezar s-a simțit atât de ofensat de sprijinul acordat de Burebista rivalului său, încât a luat în considerare invadarea Daciei ca represalii, dar a fost asasinat în 44 î.Hr. în același an în care a fost ucis și Burebista.
Aristocrația dacică s-a opus conceptului lui Burebista de guvern, deoarece considera că acesta le reducea boierilor puterea individuală. A fost asasinat probabil la doar câteva luni după Cezar, iar Dacia s-a împărțit în patru principate separate.
Până în timpul lui Augustus Caesar, țara s-a divizat și mai mult în cinci teritorii, cel mai puternic fiind condus de un rege pe nume Cotiso, care era logodit cu fiica lui Augustus.
Cotiso a fost înlăturat de la putere de poporul său; motivul exact pentru care s-a întâmplat acest lucru nu este clar. În locul său a preluat puterea un alt rege, pe nume Duras, care este posibil să fi fost susținut inițial de Roma, dar, dacă este așa, s-a întors rapid împotriva acesteia.
În anul 85, armata dacilor a început să facă mici incursiuni în provincia romană puternic fortificată Moesia, situată la sud de Dunăre. În anul 86, regele Duras a ordonat un atac spre sud în Moesia. Sursele romane se referă la faptul că atacul a fost condus de „Diurpaneus” (sau „Dorpaneus”). Mulți autori au considerat că această persoană este Duras și se referă la el ca fiind „Duras-Diurpaneus”. Alți cercetători susțin că Duras și Diurpaneus sunt indivizi diferiți, sau că Diurpaneus este de fapt Decebal.
wikipedia.org
Domeniu public
Dacii l-au învins și ucis pe Oppius Sabinus, guvernatorul Moesiei, forțându-l pe Domițian să desfășoare mai multe trupe în zonă. De altfel, Domițian a preluat comanda pentru a se ocupa el însuși de problemă, sosind împreună cu generalul său, prefectul gărzilor pretoriene, Cornelius Fuscus.
Domițian i-a alungat pe dacii din Moesia, apoi s-a întors la Roma pentru a sărbători, lăsându-l pe Fuscus la conducerea armatei. Fuscus a înaintat în Dacia, dar cele patru sau cinci legiuni ale sale au suferit o înfrângere majoră atunci când au fost prinse în ambuscadă de forțele lui Decebal.
Două legiuni romane au fost prinse în ambuscadă și învinse într-o zonă numită de romani Tapae (cunoscut ca Porțile de Fier de -a lungul frontierei moderne România-Serbia). Fuscus a fost ucis, iar Decebal a fost încoronat rege după ce bătrânul Duras a abdicat, în anul 87 d.Hr.
Nu se știe nimic despre viața timpurie sau despre strămoșii lui Decebal, deși au fost sugerate multe teorii. Este posibil ca numele său să fi fost Diurpaneus sau Dorpaneus (deși acest lucru este contestat), iar „Decebal” este un titlu care înseamnă „inimă curajoasă” sau „mai puternic decât inimile a zece oameni”.
Saturnian, CC BY-SA 3.0
Fuscus a fost înlocuit de Tettius Julianus. În 88 d.Hr., Julianus a comandat o altă armată romană sub comanda lui Domițian împotriva dacilor. Julianus i-a învins pe daci într-o bătălie lângă Tapae. Cu toate acestea, în altă parte în Europa, Domițian a trebuit să se confrunte cu revolte de-a lungul Rinului și a suferit înfrângeri grele în fața triburilor sarmațiene din est, în special Iazyges.
Având nevoie de trupele din Moesia, Domițian a acceptat termenii de pace cu Decebal. El a fost de acord să plătească sume mari (8 milioane de sesterți) ca tribut anual dacilor pentru menținerea păcii. Decebal și-a trimis fratele Diegis la Roma pentru a accepta o diademă din partea împăratului, recunoscând oficial statutul regal al lui Decebal.
Domițian a murit la scurt timp după aceea și a fost succedat de Nerva (96-98 d.Hr.), care s-a concentrat pe consolidarea Imperiului Roman și a ignorat situația dacilor. După doi ani, a abdicat în favoarea lui Traian, fiul său adoptiv, iar Traian a făcut din Dacia una dintre prioritățile sale.
Citește și: Împăratul Traian: Cuceritorul Daciei și unul dintre cei mai mari conducători ai Imperiului Roman
Războaiele lui Traian
Traian a considerat că este o insultă ca Roma să fie nevoită să plătească o subvenție anuală care nu făcea decât să transforme Dacia într-un stat și mai puternic. Astfel, a decis că trebuie să se ocupe de Dacia înainte ca aceasta să devină o problemă mai gravă.
Trupele lui Traian au mărșăluit asupra Daciei în anul 101 d.Hr. și au redus sistematic cetățile dacice.
Campania sa a fost un succes, care a dus la capturarea capitalei dacice Sarmizegetusa, precum și a surorii lui Decebal.
Dată fiind situația, Decebal a cerut pacea și au fost deschise negocieri. A fost de acord să predea toate armele, să pună capăt plăților anuale de la Roma, să returneze dezertorii romani care se aflau în armata sa, să renunțe la toate câștigurile teritoriale pe care le luase de la Roma, să își dărâme fortificațiile și să se alieze cauzei romane. De acum înainte, a spus el, prietenii și dușmanii Romei vor fi și ai lui și nu va mai ridica niciodată o mână împotriva statului roman.
Traian a acceptat termenii de pace și s-a retras din Dacia, întorcându-se la Roma, dar a lăsat o garnizoană de soldați la Sarmizegetusa pentru a se asigura că Decebal respectă tratatul.
La Roma, Traian și-a sărbătorit triumful și și-a îndreptat atenția către alte probleme, în timp ce, în Dacia, Decebal a început să reconstruiască și să-și refacă fortificațiile și să trimită invitații în toată regiunea pentru a se alătura armatei sale în vederea distrugerii Romei.
Garnizoana din Sarmizegetusa l-a informat pe Traian că Decebal a încălcat pacea.
Înfuriat, Traian împreună cu trupele sale au atacat din nou Dacia în 105 d.Hr. Decebal a trimis asasini care să-l ucidă în timpul marșului, dar unul dintre acești asasini a fost arestat de romani pentru comportament suspect și, sub tortură, a dezvăluit complotul.
Traian și-a continuat marșul în timp ce Decebal a încercat o altă tactică: i-a trimis vorbă generalului lui Traian, Longinus, că dorește pacea și l-a invitat pe Longinus să vină și să stabilească detaliile.
Când acesta s-a întâlnit cu Decebal pentru negocieri, Longinus a fost arestat. Folosindu-se de acest lucru, Decebal i-a trimis vorbă lui Traian că îl va elibera pe Longinus doar dacă romanii se retrag de pe teritoriul dacic.
Cu toate acestea, Longinus nu era dispus să fie folosit în acest fel și a convins un servitor din cetate să-i aducă otravă, iar apoi s-a sinucis.
Traian și-a reluat marșul spre Dacia, dar, de data aceasta, pentru a transmite un mesaj clar că nu era de joacă cu el și armata sa, s-a oprit pe malul Dunării și a construit un pod uriaș.
Acest pod, desigur, a necesitat timp pentru a fi construit. Între timp, Decebal a atacat câteva garnizoane romane din Dacia, în scopul de a-și reconstrui fortărețele și apărarea.
Apoi, a luat legătura cu atât cu prieteni, cât și cu dușmani de-ai săi, pentru a i se alătura. Le-a transmis că este mai bine să se alieze cu el, decât să aștepte ca Roma să-i supună separat mai târziu.
În cele din urmă, Decebal a lansat un război de gherilă.
Însă, armata romană a mărșăluit spre capitala Sarmizegetusa, a asediat-o și a cucerit-o. În acest timp, Decebal s-a făcut nevăzut.
CC BY-SA 3.0 ro
Traian a vrut ca Decebal să fie găsit și adus la el și, constatând că a dispărut, a dat ordin ca orașul să fie ras de pe fața pământului. Apoi, și-a trimis oamenii în munți pentru a-l găsi pe Decebal.
Fiind conștient că nu va putea scăpa la nesfârșit de romani, Decebal s-a sinucis, în timp ce ținea un ultim ospăț cu căpeteniile rămase.
wikipedia.org
Domeniu public
Înainte de a fugi din capitală, Decebal a ordonat să i se ascundă averea în peșteri, chiar și pe fundul râurilor, pentru a nu ajunge în mâinile romanilor. Din păcate, însă, unul dintre oamenii săi, care fusese luat prizonier, a dezvăluit unde este îngropată bogăția lui Decebal, iar comorile au fost luate ca pradă împreună cu locuitorii Daciei.
pacat ca in scoli nu se preda istoria romanilor ,se preda doar o minciuna