Giuliano Finelli: Sculptorul italian din secolul al XVII-lea care a transformat marmura în dantelă

Portretele din marmură realizate de către sculptorul italian Giuliano Finelli sunt adevărate capodopere. Maestrul a reușit să confere blocului solid de marmură finețea țesăturilor din mătase, frumusețea rafinată a dantelei, care pare să se miște la cea mai mică adiere de vânt. Este pur și simplu de neînchipuit. De aceea, este încă un mare mister cum se puteau realiza lucrări din marmură la un nivel artistic atât de ridicat în secolul al XVII-lea, când tot ce aveau la dispoziție artiștii era un ciocan și o daltă.

Din păcate, nu se știu prea multe detalii despre acest sculptor italian talentat. Giuliano Finelli (1601-1653) s-a născut în familia unui zidar din orașul Carrara, renumit pentru extracția marmurei albe. Până în prezent, orașul și provincia Massa Carrara sunt considerate o bijuterie de marmură, deoarece de acolo s-a extras marmură albă timp de secole.

Finelli a învățat de la o vârstă fragedă elementele de bază ale sculpturii în marmură în atelierul lui Michelangelo Naccherino, unul dintre cei mai importanți sculptori din Napoli. A devenit ucenic la acest maestru pe când avea 10 ani, în 1611, când și-a însoțit unchiul la Napoli.

În 1622, Giuliano și-a părăsit profesorul și s-a mutat la Roma, unde a început să lucreze ca ucenic în marele atelier al celebrului Lorenzo Bernini. Cu timpul, Lorenzo, care a văzut în elevul său un talent incredibil pentru lucrări fine, a început să-i permită lui Finelli să realizeze multe dintre sculpturile sale.

În acel moment, sculptorul începător și-a arătat abilitățile în celebra compoziție a lui Bernini „Apollo și Daphne” (1622-1625). Priviți cu atenție ramurile și rădăcinile fin sculptate care „cresc” din mâinile și picioarele lui Daphne – aceasta este opera tânărului Giuliano Finelli.

G41rn8, CC BY-SA 4.0

Daderot

Galleria Borghese , CC BY-SA 4.0

După o perioadă, Finelli a părăsit atelierul maestrului. Motivul întreruperii a fost dezamăgirea cauzată de atribuirea către Andrea Bolgi a statuii Sfintei Elena, care a fost amplasată în Bazilica Sfântul Petru. Un alt motiv invocat de Finelli a fost acela că nu i-a fost recunoscut rolul important în executarea operei lui Bernini, Apollo și Daphne.

Pentru o vreme, acesta a avut comenzi ocazionale, pe care le-a primit prin intermediul pictorului Pietro da Cortona. Cu toate acestea, deși Finelli avea talent și pricepere în a modela marmura, nu a putut concura cu bravura și dinamismul, precum și cu viteza de lucru a lui Bernini, care era ajutat și de alți artiști.

În 1629, Giuliano părăsește Roma și se mută din nou în Napoli, unde are propriul atelier și îl are ca elev pe Domenico Guidi – nepotul său, care mai târziu avea să devină un sculptor celebru. Cu toate acestea, sculptorul local Cosimo Fanzago (1591-1678) a văzut în Giuliano Finelli un rival și l-a perceput ca atare.

Sailko, CC BY 3.0

În Napoli, Finelli a avut și un patron, cardinalul Scipione Borghese, ale cărui sculpturi în marmură împodobesc multe catedrale din Italia. În Napoli, Giuliano Finelli a realizat mai multe portrete și sculpturi religioase din marmură pentru Catedrala Sfântul Ierarh Ianuariu din secolul al XIII-lea.

wikipedia.org

I, Sailko, CC BY-SA 3.0

Darafsh, CC BY-SA 3.0

Finelli era incredibil de meticulos în sculptarea micilor detalii. Astfel, aceasta a fost o muncă epuizantă din punct de vedere emoțional și fizic pentru el. Gulerele din dantelă, volanele și blănurile de pe busturile sale sunt sculptate atât de meticulos încât nici nu se poate crede că sunt făcute din marmură. Pentru tot restul zilelor sale, Giuliano Finelli a continuat să creeze. Și-a petrecut ultimele luni din viață la Roma. A murit la vârsta de 52 de ani, dintr-un motiv necunoscut, și a fost înmormântat în biserica romană Sfântul Luca și Marta.

Povestea uimitoare a unui portret sculptural

Sailko, CC BY 3.0

Oricine a fost la Paris și a vizitat Louvre, cel mai mare muzeu de artă din lume, a avut probabil norocul de a vedea într-una dintre sălile sale spațioase portretul sculptural al unei frumoase italience, Maria Duglioli Barberini, de o frumusețe extraordinară și de o execuție fină, datat 1621. Autorul acestei capodopere, după cum ați înțeles deja, este sculptorul baroc italian Giuliano Finelli.

Această creație incredibilă a reprezentat apogeul operei sculptorului, care până în ziua de azi, patru secole mai târziu, îi face pe spectatori să privească cu sufletul la gură cele mai mici detalii ale portretului, gulerul de dantelă și volanele. Să privească și să se minuneze.

 Wikimedia Commons CC BY 3.0

Este greu de inaginat cum a putut realiza așa capodoperă de artă, folosind numai dalta și ciocanul.

Mai există un alt detaliu interesant. Pe pieptul portretului Mariei Duglioli Barberini, dacă vă uitați cu atenție, puteți vedea o mică broșă în formă de albină. Albina era simbolul familiei Barberini.

Wikimedia Commons CC BY 3.0

Cine este această frumoasă italiancă, Maria Duglioli Barberini? Istoria are un răspuns. Maria a fost nepoata celui de-al 235-lea Papă, Urban al VIII-lea, a trăit în secolul al XVII-lea și a murit la vârsta de 21 de ani. Portretul ei în marmură a fost cel care a fost imortalizat pentru posteritate de sculptorul baroc incredibil de talentat.

Sculptorul a fost atât de precis în sculptarea detaliilor rochiei ei, încât dantela care înconjoară volănașul bustului pare că este din material textil, și nu din marmură. Chiar și șnurul minuscul care leagă mărgelele colierului personajului este vizibil.

Având în vedere detaliile acestei lucrări, se poate aspune că bustul Mariei Duglioni Barberini este o capodoperă.

Citește și: “Fecioara cu voal”: Capodopera învelită într-un voal din marmură care pare transparent