În timp ce oamenii se întrecereau pentru a cuceri întinderi vaste de pământ nedescoperit în America, un escroc scoțian pe nume Gregor MacGregor a pus la cale un plan pentru a valorifica jocul profitabil al colonizării.

În 1821, MacGregor a inventat o țară numită Poyais în Golful Honduras din America Centrală și a reușit să-i facă pe britanici să investească în ea. El a convins chiar și peste 200 de oameni să se mute acolo, care apoi au fost forțați cu toții să evacueze zona, când și-au dat seama că Poyais nu era țara despre care vorbea MacGregor.

Aceasta este povestea adevărată și absurdă a modului în care un scoțian a mințit că a fondat o țară idilică.

Escrocheriile lui Gregor MacGregor

George Watson 
Public Domain

Născut și crescut într-o familie bogată de scoțieni, Gregor MacGregor nu părea genul de om care avea să devină un escroc.

La vârsta de 16 ani, MacGregor s-a alăturat armatei britanice. A participat pentru scurt timp în Războaiele napoleoniene, timp în care elitistul scoțian și-a cumpărat gradul de colonel pentru aproximativ 1.000 de dolari. De asemenea, la scurt timp după ce a cunoscut-o pe Maria Bowater, care provenea dintr-o familie britanică influentă, s-a căsătorit cu ea.

În 1810, totuși, MacGregor a fost exclus din armata britanică, din urma unui conflict, iar în același an soția sa a murit. Astfel, 1810 a fost un an greu pentru MacGregor.

Aflându-se în dificultăți financiare, deoarece nu mai beneficia de beneficiile familiei soției sale, MacGregor a încercat să se impună ca aristocrat în Londra, lăudându-se (în mod fals) că făcea parte din regalitate scoțiană. Chiar a adoptat și titlul de „Domn”. Deoarece era ignorat de către cei care făceau parte din elita britanică, MacGregor a ales să exploreze Lumea Nouă.

Astfel, în 1812, și-a vândut moșia scoțiană, a navigat în Venezuela și acolo „domnul” Gregor a fost primit cu căldură de generalul Francisco de Miranda, unul dintre revoluționarii țării și coleg cu faimosul revoluționar politic venezuelean Simon Bolívar.

MacGregor a făcut câțiva ani serviciu militar – superior fiindu-i Bolívar, care conducea războaie de independență în America, în timp ce nativii se luptau să-i învingă pe spaniolii imperializați.

După victorii în mai multe confruntări, de la planuri îndrăznețe de apărare până la câteva evadări norocoase, Sir Gregor a câștigat simpatia colegilor, datorită curajului său.
Ca parte integrantă a mișcării de secesiune a lui Bolívar de Imperiul Spaniol, MacGregor a ajuns să aibă gradul de general de divizie în Armata Venezuelei. S-a căsătorit chiar și cu Josefa Lovera, verișoara lui Bolívar. Și totuși, în această perioadă de succes, tânărul de 25 de ani MacGregor a văzut o șansă și mai bună pentru a avea faimă și bani.

Falsul paradis

Public Domain
Thomas Strangeways

În 1820, Gregor MacGregor a dat peste o bucată de pământ pustie, plină de dăunători, într-o zonă neospitalieră din Nicaragua. Teritoriul era controlat de poporul Miskito, un trib descendent din indigenii americani nativi și sclavi africani naufragiați.

Deoarece pentru poporul Miskito acel teritoriu nu era considerat atractiv și nu avea o folosință reală, aceștia i-au cedat o parte din el lui Gregor MacGregor, în schimbul bijuteriilor și romului. Partea cedată era mare (aproximativ cât mărimea Țării Galilor)

Imediat după acest schimb, MacGregor a numit pământul „Poyais” și s-a autoproclamat liderul regal al zonei.

Întors la Londra, în 1821, Gregor MacGregor a început să răspândească vestea despre noua sa țară idilică. Fiind erou de război, cu o personalitate captivantă, oamenii i-au ascultat cu nerăbdare poveștile, în special pe cele despre Poyais.

Conform lui Gregor MacGregor, Poyais era un paradis. După spusele acestuia, nativii nu numai că erau prietenoși, dar îi iubeau și pe britanici. Solul din zonă era fertil, iar condițiile de temperatură erau bune pe tot parcursul anului. De asemenea, Poyais beneficia de peisaje naturale fantastice.

Țara nu numai că era prosperă datorită așezării geografice, dar avea deja o capitală care se mândrea clădiri impresionante, cu cupole și coloane. MacGregor mai spunea că Poyais beneficiază de un parlament tricameral, sisteme bancare și titluri de teren, toate deja existente.

MacGregor a muncit din greu pentru ca povestea sa să fie credibilă. A fabricat cantități uriașe de documente care păreau oficiale. Bărbatul a fabricat chiar și un ghid de 355 de pagini al țării, despre care se spunea că este realizat de către un explorator numit „căpitanul Thomas Strangeways”.

Alvin Jewett Johnson
Public Domain

Manualul conținea cu informații detaliate, desene și gravuri și a fost tipărit și vândut în mii de exemplare oamenilor din Londra și Edinburgh. Teritoriul țării Poyais a fost inclus chiar și pe hărți. În acea perioadă, cartografierea teritoriilor era inexactă, iar granițele sud-americane era în continuă schimbare, așa că nimeni nu bănuia că Gregor MacGregor minte.

Oamenii investesc în Poyais

Datorită faptului că țara sa devenea tot mai cunoscută, MacGregor și-a deschis birouri în Londra și Edinburgh pentru a vinde terenuri în Poyais.

Penntru că cererea era mare, Gregor MacGregor a ridicat prețul pământului din Poyais. Pe lângă teren, MacGregor a organizat chiar listarea unui împrumut Poyaisian la Bursa de Valori din Londra și a vândut monede false de la așa-zisa Bancă din Poyais cetățenilor obișnuiți.

MacGregor i-a mințit pe coloniști că își pot schimba lirele sterline în dolari Poyais.

National Museum of American History 
Public Domain

Și pentru ca lucrurile să fie și mai serioase, Gregor MacGregor a organizat două călătorii de coloniști în Poyais. În septembrie și octombrie 1822, peste 200 de coloniști plini de speranță s-au îmbarcat pe două nave și au plecat spre nicăieri.

Călătorii, desigur, au fost uimiți când au ajuns pe teritoriul Poyais. Nu au găsit nimic altceva decât mlaștină nelocuită și pădure virgină. Pentru că aveau încredere în Gregor MacGregor, oamenii au crezut că pur și simplu nu au ajuns unde trebuia, din cauza unei erori de navigație, însă sigur era în apropiere Poyais.

Astfel, au decis pur și simplu să acosteze și să se aventureze în pădurile și mlaștinile din zonă pentru a găsi paradisul Poyais.

Cu toate că avea provizii suficiente, sosirea lor în mijlocul sezonului ploios al țării a provocat rapid o creștere a malariei și a febrei galbene.

Până când a venit ajutorul de la o altă așezare britanică aflată la 800 km nord, aproape două treimi dintre coloniști muriseră. Cei rămași în viață s-au întors în Anglia.

Când supraviețuitorii au ajuns în sfârșit acasă, în 1823, MacGregor fugise deja la Paris – unde făcea o înșelătorie similară. De data aceasta, el a reușit să strângă aproape 400.000 de dolari.

Lovitura de grație

en:Samuel William Reynolds 
Public Domain

În 1825, Gregor MacGregor a fost în cele din urmă arestat și acuzat de fraudă. Procesul său a avut loc în Franța. Însă, scoțianul a reușit să îi convingă pe judecători că cei vinovați sunt „asociații” săi și a fost achitat de toate acuzațiile.

În anii 1830, Gregor MacGregor a mai încercat să facă afaceri cu imobiliare, dar acestea nu au fost profitabile.

Dar după ce soția sa a murit în 1838, s-a întors în Venezuela și s-a stabilit la Caracas, unde a reluat legătura cu foștii săi camarazi militari.

Cu ajutorul lor, MacGregor și-a recăpătat funcție din armată și a primit chiar și o plată din urmă și o pensie. După ce a fost confirmat ca cetățean venezuelean, a trăit confortabil în capitală și a fost înmormântat cu onoruri militare în 1845.

În ciuda escrocheriilor pe care le făcea, reputația lui Gregor MacGregor – cel puțin cât a trăit – nu s-a clătinat niciodată.

Astăzi, el este cunoscut drept escrocul care a vândut o țară care nu exista. 

Cartea Cele mai faimoase escrocherii din istorie. De la colierul reginei la afacerea Madoff – de Christian Chavagneux – poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro