Încălzirea prin pardoseală există de secole: Povestea hipocaustului
Unele invenții ni se par a fi realizările tehnologice ale ultimelor timpuri, apte să stârnească uimire și admirație, convinși că am făcut din nou un pas spre viitor. Acest lucru se întâmplă adesea, dar nu este întotdeauna adevărat.
Să luăm, de exemplu, încălzirea prin pardoseală: este un sistem care devine din ce în ce mai răspândit, chiar dacă originile sale sunt mult mai vechi decât ați putea crede.
Hipocaustul fost inventat chiar în Grecia Antică și, deși de-a lungul anilor constructorii au ales adesea alte modalități de a încălzi locuințele, conceptul a ajuns până la noi și este fascinant să redescoperim puțin din istoria sa.
wikipedia.orgCC BY-SA 3.0
Cel mai popular sistem pentru acest tip de încălzire în prezent este sistemul de panouri radiante. Sub podea (sau pe pereți sau tavan) se află țevi care fac să circule apa caldă. Astfel, căldura poate fi răspândită uniform în întreaga încăpere, fără a fi neapărat concentrată acolo unde ar fi caloriferele tradiționale, în beneficiul atât al eficienței, cât și al esteticii.
wikipedia.orgCC BY-SA 3.0
În Grecia Antică, însă, lucrurile stăteau puțin diferit. Aerul cald era folosit pentru a încălzi spațiile și tunelurile speciale de sub suprafețele încăperilor. Cuvântul provine din greaca veche hypo, care înseamnă „sub” și caust-, care înseamnă „ars”.
Acest sistem a fost folosit în principal pentru băile publice și a fost conceput de geniile care au trăit cu mii de ani în urmă.
wikipedia.org CC BY-SA 3.0
Este aproape de la sine înțeles, conform dovezilor care mai există, că această invenție a fost ulterior folosită și îmbunătățită de către romani. Atât de mult, încât hipocaustul era cea mai răspândită formă de încălzire a locuințelor. În epoca imperială, îl puteai găsi aproape în orice construcție, inclusiv sub podelele băilor publice care erau încălzite corespunzător și, prin urmare, erau mai primitoare.
A fost folosit și în vilele romane. Folosind un spațiu gol susținut de mici coloane din cărămidă, tehnicienii și inginerii vremii au creat un compartiment în care putea pătrunde căldura produsă de un cuptor mare aflat în apropiere.
Valdavia, CC BY-SA 3.0
În acest fel, cavitatea se încălzea, răspândind căldura în locuință.
Acest design ingenios a fost înregistrat pentru prima dată în Templul lui Artemis din Efes, în anul 350 î.Hr. și a fost folosit chiar și în băile lui Kladéos din Olympia, în Grecia Antică. În faimosul oraș, toți cei care foloseau băile se puteau încălzi într-un mediu confortabil datorită acestui sistem, care a fost perfecționat ulterior de romani. Hipocaustul a fost atât de popular încât a fost folosit și în perioada medievală.
De atunci, nu a mai fost o metodă atât de populară pentru încălzirea locuințelor, dar putem spune că astăzi, alegând încălzirea prin pardoseală, mergem pe urmele celor care, cu mult înaintea noastră, s-au remarcat prin ingeniozitatea lor.
Citește și: Eolipila: Primul motor rudimentar, alimentat cu abur, inventat în Grecia Antică
