Dacă vi s-ar cere să ghiciți când a fost inventat pentru prima dată motorul cu aburi, probabil ați spune că în jurul secolului al XVIII-lea și că acesta a propulsat Revoluția Industrială.

Și ați avea dreptate. Însă, cu mai bine de 1.000 de ani înainte, în secolul I d.Hr., matematicianul și inginerul greco-egiptean Hero din Alexandria a descris un fel de motor cu aburi, folosit într-un scop necunoscut. Eolipila, din grecescul „Αἰόλου πύλη”, cunoscută și sub denumirea de motorul lui Heron, era o sferă goală montată astfel încât să se poată roti pe o pereche de tuburi goale care alimentau sfera cu abur dintr-un cazan. Aburul ieșea din sferă prin unul sau mai multe tuburi îndoite, determinând sfera să se rotească.

Eolipila este primul dispozitiv cunoscut care a transformat aburul în mișcare de rotație. La fel ca multe alte mașinării ale vremii care demonstrau principii mecanice de bază, acest dispozitiv a fost considerat pur și simplu o curiozitate sau o jucărie și nu a fost folosit în niciun scop practic.

Dispozitivul a fost reprodus pentru o vreme în secolul al XVI-lea, când lucrarea lui Heron, Pneumatica, a fost popularizată, și apoi din nou pentru o lecție de știință simplă și distractivă, la câteva secole după aceea.

Josef StillCC BY-SA 4.0

„Articulația cu manșon rotativ trebuie să aibă fie un exces de frecare, fie un exces de scurgeri, în ambele cazuri reducând eficiența dispozitivului. Sfera ar avea o inerție insuficientă pentru a oferi o ieșire lină pentru variația sarcinii (adică este un volant slab) și s-ar roti prea repede (peste 1.000 de rotații pe minut) pentru a permite ca un simplu angrenaj de reducere să transmită puterea”, conform iflscience.com.

Museo de Historia de la Automoción de Salamanca CC BY 3.0

Care a fost scopul acestui motor rudimentar? Ei bine, Heron a fost tăcut în această privință, lăsând totul în seama speculațiilor. Se crede că dispozitivul a fost probabil folosit ca element de noutate pentru a-i uimi pe grecii antici. Dincolo de asta, eolipila (numită și aeolipila) ar fi putut fi folosită pentru „a crea miracole” în temple.




Ronald Walters

„Dispozitivul ascuns în figura scobită a unui idol ar produce abur printr-o țeavă care se termina cu una sau două ramificații prin nas sau gură”, scria Harry Kisikopoulus în lucrarea Innovation and Technological Diffusion: An Economic History of Early Steam Power, conform Popular Mechanics. „Aburul care ieșea dădea impresia unei figuri care respira, inspirând admirație.”


Citește și: Nicolaus Otto: Inventatorul motorului cu combustie internă în patru timpi