Istoria impozitului pe venit: Când a fost implementată oficial această taxă
În prezent, impozitul pe venit este una dintre principalele surse de finanțare pentru multe state. Necesitatea sa pentru buna funcționare a serviciilor publice este în general recunoscută, dar acest lucru nu înseamnă că nu este un subiect de discuție.
Cuvântul „impozit” transmite deja o idee de obligație și subjugare.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că primele încercări oficiale de a introduce această taxă au stârnit numeroase critici, cum ar fi cea a scriitorului și politicianului Thomas Paine: „Ceea ce a fost cândva jaf, a luat de atunci numele elegant de impozit”.
Ideea de impozit pe venit există încă din cele mai vechi timpuri. În Egiptul Antic, de exemplu, exista un așa-zis impozit pe venit, unde faraonul aduna impozite de la cetățeni pentru finanțarea proiectelor de construcții sau depozitelor de cereale.
Oficial, însă, impozitula luat naștere ca răspuns la o situație de urgență. La începutul anului 1798, Regatul Unit era singura putere care se afla încă în război împotriva Franței revoluționare. Pentru a face față cheltuielilor militare enorme și pentru a schimba cursul conflictului, premierul britanic de atunci – William Pitt, cea mai tânără persoană care a deținut vreodată această funcție, a căutat o modalitate de a crește veniturile țării.
James Gillray
Public Domain
În noiembrie 1797, Pitt și-a exprimat intenția de a tripla impozitele din anii precedenți prin taxarea bunurilor de lux: proprietăți precum cai, trăsuri, ceasuri sau servitori. Pitt era conștient de controversele pe care o astfel de măsură le va stârni: „Planul ar trebui să fie răspândit cât mai mult posibil; ar trebui să fie reglementat în modul cel mai corect și echitabil, fără a fi necesară o anchetă asupra proprietății, deoarece obiceiurile, manierele și aspirațiile oamenilor ar găsi această practică odioasă”.
Primul ministru era convins că necesitatea de a se apăra împotriva inamicului ar fi un motiv suficient pentru a justifica taxa, dar a găsit o opoziție puternică în parlament. Propunerea sa a fost considerată chiar „monstruoasă”. Cu toate acestea, apelul la patriotism și riscul de faliment al statului au dus la aprobarea așa-numitului „triplu impozit” în data de 12 ianuarie 1798.
Impozitul progresiv
wikipedia.org
PD-US
Influentul episcop de Llandaff Richard Watson, unul dintre cei mai înfocați susținători ai impozitului, spunea: „Soluțiile temporare sunt inutile și jumătățile de măsură nu ne pot salva”.
Dar opiniile contrare au fost mult mai numeroase. În cele din urmă, taxa nu a avut efectul dorit și a obținut doar două din cele patru milioane și jumătate de lire sterline preconizate. Deși compensat de contribuțiile voluntare la război, acest eșec l-a determinat pe prim-ministru să renunțe la ideea inițială și a deschis calea către impozitarea directă a veniturilor.
Confruntat cu nemulțumirea oamenilor, Pitt a căutat alternative fiscale mai apropiate de capacitatea economică a contribuabililor și a decis să impoziteze toate veniturile, indiferent de sursa lor. Rezultatul a fost că, în data de 9 ianuarie 1799, Parlamentul britanic a adoptat impozitul pe venit.
Acesta era un impozit progresiv, care putea ajunge până la zece procente pentru veniturile de peste 200 de lire sterline, de impozit fiind scutite veniturile mai mici de 60 de lire sterline. De asemenea, au fost avute în vedere reduceri pentru contribuabili, de exemplu în funcție de numărul de copii cu vârsta sub șase ani pe care familiile îi aveau în întreținere.
Taxa a rămas în vigoare doar până la semnarea Tratatului de la Amiens, care a pus capăt războiului cu Franța în 1802. Cu toate acestea, ostilitățile au fost reluate doar un an mai târziu, iar succesorul lui Pitt, Henry Addington, a recurs din nou la această măsură, evitând cu orice preț să o numească „impozit pe venit”.
Venitul trezoreriei britanice a crescut considerabil – și, treptat, acest impozit pe venit a început să fie aplicat în restul Europei. Dar la sfârșitul războaielor napoleoniene, nemulțumirile privind această taxă au reapărut, iar impozitul pe venit a fost desființat în 1816.
James Gillray
Public Domain
Impozitul pe venit a apărut din nou abia în 1842, odată cu Legea privind impozitul pe venit a lui Robert Peel, care avea ca scop încercarea de a restabili un deficit bugetar în creștere.
În 1862, Lincoln l-a introdus în Statele Unite pentru a susține costurile Războiului Civil, iar în 1864 a ajuns în Italia nou unificată. După mai multe dezbateri, impozitul pe proprietate a fost aprobat în Franța în 1872, dar impozitul pe venit a fost introdus abia în 1914, la începutul Primului Război Mondial.
În țara noastră, de la formarea statelor pe teritoriul românesc (secolul al IX-lea) și până la Regulamentul Organic, am avut parte de un model feudal, similar cu cel al Romei Antice, conform hotnews.ro. Principele nu acoperea din veniturile proprietăților sale cheltuielile statului, ci transfera povara asupra contribuabililor.
Organizarea fiscalității era descentralizată, domnitorul lăsând relațiile fiscale la nivelul satelor. Principalele impozite erau dijma, quinquagesima și birul.
