Jean-Dominique Bauby, bărbatul paralizat care a scris o carte clipind
Dacă nu ai citit cartea The Diving Bell and the Butterfly (Scafandrul și fluturele) sau nu ai vizionat filmul cu același nume, ar trebui să o faci.
De ce? Pentru că cele două opere spun povestea lui Jean-Dominique Bauby, un bărbat paralizat care a reușit să scrie o carte clipind.
Pare o poveste SF, însă, uneori, ambiția unu om nu are limite și nici chiar și boala nu îl poate împiedica să facă ceea ce îi place.
Haideți să aflăm povestea de viață fascinantă a lui Jean-Dominique Bauby!
Jean-Dominique Bauby a fost redactor-șef la revista Elle
Jean-Dominique Bauby (sau Jean-Do cum era mai bine cunoscut) a fost un bărbat vioi, frumos și carismatic, cu multe talente.
Pe lângă faptul că era redactor-șef al revistei de modă Elle, acesta mai era și „actor” și „scriitor”. De altfe, acesta iubea mașinile rapide, glumele bune, moda și preparatele delicioase. Iubea viața, așa că a trăit-o!
Împreună cu soția sa, Sylvie de La Rouchefoucauld, cei doi au avut împreună un băiat și o fată, Théophile și Céleste, iar conform amintirilor frumoasei Céleste – aceștia s-au bucurat de o viață foarte fericită împreună.
Un accident vascular cerebral i-a dat viața peste cap lui Jean-Dominique Bauby
alchetron.com
Într-o zi, în anul 1995, Jean și fiul său Théophile se bucurau de o plimbare cu mașina împreună, când – deodată – Jean a început să vadă dublu. A fost transportat de urgență la spital unde a intrat în comă și a rămas așa timp de 20 de zile.
În momentul tragicului eveniment Jean-Dominique Bauby avea 43 de ani, o carieră minunată și o familie fericită. Însă, viața l-a luat prin surprindere.
Când s-a trezit din comă, Jean-Dominique Bauby era complet paralizat din cauza unei afecțiuni rare numite sindromul de blocare (LiS), care fusese cauzată de un accidentul vascular cerebral. Acesta putea doar să clipească cu ochiul stâng.
Deși nu a putut să-și miște corpul (în afară de pleoapa stângă), imaginația și memoria nu au fost afectate.
Din acel moment, Jean nu a mai putut să mănânce sau să respire fără ajutor, dar simțea durere (mâinile sale îl dureau).
Din păcate, șansele lui Jean-Dominique Bauby de a vorbi erau mici, foarte mici.
Ochiul care i-a redat sclipirea
La doar 43 de ani, Jean nu avea acum cum să comunice cu lumea. Apoi, într-o zi, prietenul său, Bernard Chapuis (fost editor la Men’s Vogue), a observat că Jean clipește des din ochiul stâng, parcă încercând să îi transmită ceva. I-a cerut repede lui Jean să clipească dacă îl poate înțelege și acesta a făcut-o.
Jean-Dominique Bauby era întrebat, iar „o clipire însemna da, două clipi erau pentru nu”.
Pentru a putea comunica, Jean-Dominique Bauby a început să lucreze cu un logoped specializat în „alfabetul tăcerii”. Practic, logopedul spunea cu voce tare alfabetul și Bauby clipea la litera de care avea nevoie pentru a explica ceea ce încerca să spună. Imediat, logopedul nota litera și astfel erau formate cuvintele pe care Jean-Dominique Bauby le transmitea.
Timpul necesar pentru a dicta un gând (uneori două minute pentru un singur cuvânt) a meritat întotdeauna efortul pentru toți cei implicați.
A scris cartea The Diving Bell and the Butterfly clipind din ochi
quotepark.com
Jean-Dominique Bauby nu era pregătit să renunțe – în schimb, a decis că trebuie să scrie o carte despre cum e să fii „prins în interiorul” corpului său. Astfel, Scafandrul și fluturele este o frescă a trăirilor sale din trupul care îi era o închisoare.
Cu ajutorul unei asistente de specialitate, Claude Mendibil, Jean a putut să-și scrie cartea. Timp de câteva luni, Mendibil a petrecut trei ore, șase zile pe săptămână, făcând dictare – folosind aceeași metodă pe care a învățat-o de la logopedul său.
Titlul cărții se referă la imobilitatea corpului său, comparându-l cu accesoriile grele de scufundări, în interiorul cărora el descrie mintea lui zburând la fel de delicat precum un fluture.
Din păcate, Jean nu s-a bucurat de succesul pe care l-a obținut romanul său
La doar două zile după publicarea cărții sale, Jean a murit de pneumonie – fără să știe că este autorul unui best-seller internațional.
Cartea a devenit un succes imediat, epuizându-și primul tiraj de 25.000 de exemplare într-o singură zi. A fost publicată în data de 7 martie 1997, iar două zile mai târziu, Bauby a murit.
De-a lungul anilor, „The Diving Bell and the Butterfly” a atins inimile a milioane de cititori și a fost chiar transformată într-un film apreciat de critici, care a fost nominalizat la 4 premii Oscar.
Un gând dintr-o minte care a refuzat să se odihnească vreodată îl rezumă pe bărbatul care a fost Jean-Dominique Bauby: „Am nevoie să simt puternic, să iubesc și să admir, la fel de disperat cum am nevoie să respir.”
