Dacă aveai impresia că le-ai văzut pe toate, ei bine te-ai înșelat. Makoko este coșmarul autorităților din Lagos, Nigeria, o mahala la vedere, întinsă sub cel mai aglomerat pod din Africa de Vest. O mahala pe piloni, care adăpostește peste 100.000 de persoane.
Zona cunoscută de străini ca Makoko este formată din șase „sate” distincte răspândite atât pe uscat, cât și pe apă: Oko Agbon, Adogbo, Migbewhe, Yanshiwhe, Sogunro și Apollo. Primele patru sunt comunitățile plutitoare, cunoscute sub numele de „mahalaua plutitoare Makoko”; restul așezărilor fiind pe pământ.
Makoko are o istorie diversă și plină de culoare și a fost înființată atunci când pescarii din Togo și Republica Benin s-au stabilit acolo în urmă cu aproximativ un secol.
Makoko își trage numele de la frunza Akoko. În secolul al XIX-lea, întreaga suprafață pe care se află astăzi comunitatea era acoperită cu plante Akoko. Planta Akoko este foarte importantă pentru oamenii din zonă.
Aceștia cred că planta este un tonic reproductiv care poate stimula fertilitatea dacă este consumată în mod regulat. De asemenea, planta este folosită în timpul încoronării Obas (regi) pentru a conferi binecuvântări, protecție și viață lungă noului Oba.
Jumătate din Makoko este situată pe uscat. Cealaltă jumătate este construită pe apă. Casele se află pe schele de tip pilon.
La fel ca și în Lagos, conversațiile din mahalaua plutitoare Makoko sunt de obicei într-o limbă care este un amestec ciudat de yoruba, franceză și Egun, un dialect local.
Mahalaua care a fost inițial doar un loc de pescuit a devenit casa pentru generații de pescari din țările vecine.
Este greu de spus câți oameni locuiesc în Makoko, deoarece nu a fost niciodată efectuat un recensământ oficial acolo. Totuși, localnicii estimează că peste 100.000 de oameni își duc traiul în acel loc.
Nu a existat niciodată un număr oficial al populației, deoarece așezarea este considerată ilegală. Majoritatea locuitorilor provin din tribul Egun din Republica Benin și Badagry, un oraș de coastă din statul Lagos, care se învecinează cu țara vecină, Benin.
Casele de pe apă sunt construite din lemn de esență tare, susținute de piloni din lemn. Fiecare casă găzduiește de obicei între șase și zece persoane și multe dintre locuințe sunt închiriate.
Pentru deplasare, pescuit sau puncte de vânzare (unde femeile vând alimente, apă și bunuri de uz casnic) se folosesc canoele.
Poreclită de unii drept „Veneția Africii”, mahalaua Makoko este locuită de oameni care nu numai că trăiesc pe apă, dar depind și de ea pentru existența lor, deoarece pescuitul este o sursă de hrană și venit.
Așezarea nu are electricitate. Locuitorii nu dispun nici de un sistem de salubritate: „15 familii împart aceeași latrină, iar excrementele și celelalte deșeuri ajung direct în apă”.
Makoko nu dispune nici de apă potabilă. Astfel că oamenii fie cumpăra apa de la vânzătorii ambulanți, fie o cară din așezările vecine.
Mulți copii din Makoko, și chiar și părinții lor, nu au un certificat de naștere.
Locuitorii din Makoko, ai căror părinți au migrat din țările vecine, sunt considerați apatrizi și nu se face nimic pentru a li se acorda un statut oficial, astfel încât să se poată bucura de lucruri precum învățământul de stat, serviciile medicale, servicii de eliminare a deșeurilor etc.
În ciuda faptului că se află la doar câțiva kilometri de centrul financiar al orașului Lagos, nu departe de sediul marilor companii de petrol și gaze, Makoko era până de curând un loc gol pe hartă.
Acest lucru s-a schimbat atunci când o echipă de la
Code for Africa, o organizație non-profit, a lucrat cu comunitatea locală pentru a crea o hartă a zonei, folosind drone, smartphone-uri și crowdsourcing. A fi pe hartă este dovada că Makoko există.
Această hartă este pentru comunitate un mijloc de a-și declara existența, precum și de a coordona un efort comun de îmbunătățire a condițiilor de viață.
Heinrich-Böll-Stiftung
