Karl Landsteiner, laureatul Premiului Nobel care a identificat grupele sanguine
Una dintre marile descoperiri medicale care a salvat multe vieți în întreaga lume a fost transfuzia. Dar, pentru a realiza acest lucru, oamenii de știință din secolele trecute au trebuit să treacă prin multe greutăți care, în cele din urmă, nu au îmbunătățit prognosticul pacienților lor.
Succesul a venit atunci când Karl Landsteiner, un medic și chimist austriac, a identificat grupele de sânge și compatibilitatea acestora, pe baza cărora au putut fi aplicate strategii mai bune pentru transfuzii eficiente. Această descoperire i-a adus un premiu Nobel, dar mai ales recunoașterea unei contribuții în domeniul hematologiei.
Karl Landsteiner a fost interesat încă de mic de imunitate și de compoziția sângelui
wikipedia.org
Karl Landsteiner s-a născut la Viena, în data de 14 iunie 1868, fiind fiul doctorului în drept Leopold Landsteiner și al soției sale – Fanny Hess, care l-a crescut singură pe Karl, încă de la vârsta de șase ani, după moartea soțului ei.
Landsteiner a studiat medicina la Universitatea din Viena, obținând diploma în 1891, dar înainte de aceasta începuse deja cercetările legate de sânge, pe care le-a publicat în același an.
Între 1891 și 1896, medicul a lucrat în diferite laboratoare, printre care cele ale lui Hantzsch din Zurich, Emil Fischer din Wurzburg și E. Bamberger din München, unde a fost implicat în studii legate de cancer, celule plasmatice și anticorpi. Acest lucru va constitui o bază importantă pentru activitatea sa ulterioară.
Ani mai târziu, a avut ocazia să lucreze ca asistent la Departamentul de Anatomie Patologică de la Universitatea din Viena, sub conducerea profesorului A. Weichselbaum, care a descoperit bacteria meningitei.
În această perioadă, Landsteiner era deja interesat de înțelegerea mecanismelor implicate în imunitate și de natura anticorpilor, iar activitatea sa de până în 1919 i-a permis să publice numeroase lucrări în care își prezenta descoperirile privind anatomia patologică și imunologia.
Identificarea grupelor sanguine
OpenStax College, CC BY 3.0
200 Degrees
Printre numeroasele sale contribuții se numără identificarea virusului care provoacă poliomielita, o boală paralizantă care a reprezentat o preocupare majoră pentru omenire în secolul XX.
Dar pentru a vorbi despre una dintre cele mai importante descoperiri din istoria hematologiei, trebuie să ne întoarcem puțin mai în urmă, pe vremea lui Leonard Landois, fiziologul german renumit pentru pionieratul transfuziilor.
Landois nu a avut un succes deosebit în această procedură, dar a reușit să identifice obstacolul: atunci când celulele roșii din sânge sunt extrase de la o specie de animale și amestecate cu serul extras de la un animal din altă specie, celulele roșii se aglomerează și rup vasele de sânge.
Landsteiner a descoperit o reacție similară atunci când a amestecat sângele unui om cu cel al unei alte persoane, provocând pacienților efecte grave precum icter sau hemoglobinurie. Aceasta a fost explicația care a stat la baza eșecului unor încercări anterioare de transfuzii, cum ar fi cele ale lui Landois, pe care le-a prezentat într-o lucrare publicată în 1901, intitulată „Coagularea sângelui uman”.
În lucrarea sa, el explică faptul că antigenele situate la exteriorul celulelor sanguine erau diferite de la un individ la altul, din care a distins anumite grupe de sânge. Atunci când sângele de un anumit tip era transfuzat cu un alt tip de sânge, se producea reacția de coagulare.
Gerd Altmann
El a descoperit, de asemenea, că această reacție a făcut ca antigenul invadator transportat de celulele sanguine „să explodeze” și, pe măsură ce celulele explodau, se acumulau, formând aglomerări care puteau bloca vasele de sânge, provocând efectele menționate mai sus și chiar moartea.
Există patru grupe principale de sânge, dar inițial Landsteiner a recunoscut doar trei: A, B și C, care mai târziu o să fie cunoscută sub numele de grupa O (zero). Cea de-a patra grupă, AB, a fost identificată în 1902 de către unul dintre studenții săi, când a observat că declanșează o reacție atunci când este amestecată cu sânge de grupa A sau B.
Descoperirea lui Landsteiner a devenit baza pentru sistemul de grupare sanguină ABO.
Premiul Nobel pentru Medicină în 1930
wikipedia.org
Descoperirile nu a fost atât de mediatizată până în 1909, când a clasificat în mod oficial sângele oamenilor în grupele pe care le cunoaștem astăzi: A, B, AB și O (zero).
Dar abia în 1930, Comitetul de Sănătate al Ligii Națiunilor de la Geneva a adoptat în mod oficial această clasificare, an în care Landsteiner a primit și Premiul Nobel pentru Medicină.
În 1940, Landsteiner și Alexander Wiener au descoperit grupa de sânge cu factor Rh, numită astfel în urma unor cercetări efectuate pe maimuțe Rhesus. Prezența factorului Rh pe celulele sanguine indică o grupă Rh pozitiv (Rh+). Absența factorului Rh indică un tip Rh negativ (Rh-). Această descoperire a oferit un mijloc de potrivire a grupei sanguine Rh pentru a preveni reacțiile de incompatibilitate în timpul transfuziilor.
wikipedia.or
Landsteiner a continuat să cerceteze grupele sanguine după ce s-a retras de la Institutul Rockefeller. Ulterior, el s-a concentrat asupra studiului tumorilor maligne, în încercarea de a găsi un tratament pentru soția sa, Helen Wlasto, care era bolnavă de cancer tiroidian. Karl Landsteiner a suferit un atac de cord în timp ce se afla în laboratorul său și a murit câteva zile mai târziu, în data de 26 iunie 1943.
Landsteiner a adus numeroase contribuții în diferite ramuri ale medicinei, cum ar fi anatomia patologică, histologia și imunologia. Dar numele său va fi, fără îndoială, amintit întotdeauna pentru activitatea sa remarcabilă în identificarea grupelor sanguine și pentru progresul care a dus la transfuzii, care astăzi salvează mii de vieți.
