Conform istoriei Greciei Antice, Calul Troian le-a permis grecilor obosiți de război să intre în orașul Troia și să câștige în cele din urmă războiul troian.

Conform legendei, calul a fost construit la cererea lui Odiseu (sau Ulise), care s-a ascuns în interiorul structurii sale împreună cu alți câțiva soldați pentru a asedia în cele din urmă orașul. Atât de epică a fost construcția sa – și scopul său – încât a fost imortalizat pentru totdeauna în operele clasice.

Dar a existat măcar? În ultimii ani, mulți istorici s-au întrebat dacă nu cumva demonstrația exagerată a puterii militare grecești nu a fost mai mult decât un mit, construit pentru a face armata greacă să pară mai mult o forță divină.

Alți clasici sugerează că armata greacă a folosit într-adevăr un fel de armă de asediu – precum un berbec sculptat – și au descris existența Calului Troian ca fiind mai mult metaforică.

Indiferent dacă acesta a existat cu adevărat sau nu, locul său în istorie nu poate fi negat.

Calul Troian în Eneida

Giandomenico Tiepolo 
Domeniu public

Există foarte puține mențiuni despre Calul Troian în Antichitate, cea mai faimoasă fiind cea din Eneida lui Vergilius, un poet roman din epoca augustană, care a scris poemul epic în anul 29 î.Hr. De asemenea, despre Calul Troian se vorbește și în poemele epice scrise de Homer, Iliada și Odiseea.

În povestea lui Vergilius, un soldat grec pe nume Sinon i-a convins pe troieni că a fost lăsat în urmă de trupele sale și că grecii au plecat acasă.

Dar soldații săi lăsaseră în urmă și un cal, spunea el, ca o ofrandă pentru zeița greacă Atena. Sinon a susținut că trupele sale sperau să o îmbuneze pe zeiță după ce troienii i-au devastat pământul.

Preotul troian Laocoön și-a dat seama că ceva nu era în regulă. Potrivit Eneidei, el a încercat să-i avertizeze pe troieni în legătură cu pericolul iminent. Dar era prea târziu – „calul intrase în Troia”.

Un sceptic al poveștii Calului Troian

Înainte de Eneida, o piesă de teatru numită „Femeile troiene”, scrisă de Euripide, făcea și ea referire la un „Cal Troian”. În piesa, scrisă pentru prima dată în 415 î.Hr., Poseidon – zeul grec al mării – deschidea piesa adresându-se publicului:

„Căci, din casa sa de sub Parnas, Phocian Epeus, ajutat de meșteșugul lui Pallas, a creat un cal care să poarte în pântecele său o oaste înarmată. Acest cal a fost trimis în interiorul zidurilor de luptă”.

Atât în piesă, cât și în poem, calul a fost vestitorul victoriei. Dar, în timp ce piesa de teatru „Femeile troiene” descria corect calul de lemn în sens metaforic, reprezentarea din Eneida i-a determinat pe istorici să considere calul din lemn ca având o existență mai literală.

Primul istoric care a pus sub semnul întrebării existența Calului Troian a fost Pausanias, un călător și geograf grec care a trăit în secolul al II-lea d.Hr., în timpul domniei romane a lui Marcus Aurelius. În cartea sa, Descrierea Greciei, Pausanias descrie un cal făcut din bronz, nu din lemn, care avea în interiorul său soldați greci.

Conform istoricilor, Calul Troian este o metaforă

wikipedia.org
Domeniu public

În 2014, Dr. Armand D’Angour de la Universitatea Oxford a explicat: „Dovezile arheologice arată că Troia a fost într-adevăr incendiată; dar calul de lemn este o invenție, poate inspirată de modul în care armele de asediu antice erau îmbrăcate cu piei de cal umede pentru a nu putea fi incendiate ușor”.

Cu toate acestea, în august 2021, arheologii din Turcia au găsit zeci de scânduri de lemn datând de mii de ani în dealurile din Hissarlik – despre care se crede că ar fi locul istoric al orașului Troia.

Deși mulți istorici erau sceptici, arheologii erau destul de convinși că au găsit rămășițele Calului Troian.

Totuși, alți istorici sugerează că descoperirea ar fi putut fi orice, de la o corabie – până la o simplă armă de asediu (precum un berbec din lemn) îmbrăcată în mod similar în piei de cal.

Cert este că orașul Troia a existat în realitate și a existat și un război între greci și poporul din Troia.

Mai multe detalii despre Troia găsești în cartea lui Stephen Fry – Troia, care poate fi comandată de pe libris.ro.


Citește și: Heinrich Schliemann: Bărbatul care a crezut în existența orașului Troia și a reușit să-l găsească