Dacă pentru mulți dintre noi mersul pe sârmă la înălțime pare un bilet spre viața de apoi, pentru Philippe Petit acesta era un mod de viață, un lucru pe care îl iubea.

În anul 1974, francezul uimea o lume întreagă prin actul său de curaj, acela de a traversa pe o sârmă cei 61 de metri care despărțeau Turnurile Gemene din New York, la o înălțime de 417 metri.

Lecția sa despre echilibru și speranță este cunoscută și astăzi, chiar dacă turnurile nu mai sunt.

A traversat pe sârmă distanța dintre turnurile Catedralei Notre Dame din Paris

 edmondlafoto 

Philippe s-a născut în 1949 și încă de mic a avut curajul și pasiunea de a merge pe sârmă la înălțimi mari. În Franța, băiatul era popular, iar ceea ce i-a adus faima a fost faptul că a traversat pe sârmă distanța dintre turnurile Catedralei Notre Dame în iunie 1971, la o înălțime de 69 de metri, fără să aibă aprobare de la oficiali.




011BEK

Acest act de curaj pe care Philippe l-a făcut i-a atras atenția lui Rudy Omankowsky, un cascador faimos din Cehoslovacia care efectua cascadorii similare, dar nu era la fel de teribilist precum Philippe.

Planul lui Philippe Petit de a cuceri Turnurilor Gemene din World Trade Center

 Gerd Altmann

Ideea de a traversa turnurilor gemene i-a venit lui Philippe încă din anii ’60, când a găsit o schiță a clădirilor într-o revistă, în timp ce se afla într-un cabinet stomatologic. La acea vreme, turnurile se aflau încă în construcție, dar Petit știa că traversarea lor era un vis pe care trebuia să-l realizeze.

Acesta a declarat: „Povestea mea este un basm. Eram un tânăr de 17 ani care aștepta să intre în cabinetul unui stomatolog francez. Însă, acolo mi s-a schimbat viața, când am deschis un ziar care avea pe una dintre paginile sale ceva magnific, ceva care m-a inspirat. Turnurile nici măcar nu erau finalizate, însă știam că ele aveau să fie cele mai înalte clădiri din lume. Construcții pe care trebuia să le cuceresc. 

Chiar dacă oamenii din sala de așteptare mă priveau, am luat pagina din ziar cu cele două turnuri și am plecat din cabinet. Avem, desigur, dureri îngrozitoare de dinți, dar ce era durerea în comparație cu faptul că aveam ocazia să îmi împlinesc visul?”

Pentru a pregăti totul, Phillippe Petit a fost nevoit să călătorească de câteva ori la New York și să viziteze turnurile pe ascuns (prima călătorie a făcut-o în ianuarie 1974), deoarece acestea au fost inaugurate abia în data de 4 aprilie 1974. Pentru a pătrunde în clădiri, bărbatul a fost nevoit să își planuiască prestația ca pe un jaf și s-a deghizat în turist, constructor, arhitect sau jurnalist.

Când s-a furișat în turnul de nord pentru prima dată, clădirile erau încă în construcție și i-a luat aproximativ o oră să ajungă pe acoperiș. A doua zi, acesta s-a întors cu prietenul său Jim Moore, fotograf, și a făcut același traseu până la etajul 110 – pe scări. Philippe i-a explicat lui Jim ce avea în minte să facă, cuvintele fotografului fiind: „Ești nebun!”

Brandon McCombs CC BY-SA 3.0

Philippe s-a întors la Paris și, ignorând sfaturile prietenilor săi de a nu pune în practică planul nebunesc, a început să facă pregătirile pentru a treia „lovitură”. A citit tot ce a putut găsi despre turnuri și a compilat un fișier cu informații. În aprilie, s-a întors din nou la New York și a început să se strecoare în turnuri în fiecare zi. A cutreierat ore întregi prin clădiri, evitând gardienii, făcând fotografii și făcând schițe, observând căile de acces, rutele de patrulare ale agenților de  securitate. A făcut rost chiar și de codurile de securitate și a descoperit că la subsolul clădirilor exista o secție de poliție.

Pentru ca totul să fie ca la carte, a angajat un specialist să măsoare distanța dintre clădiri și chiar a închiriat un elicopter pentru a le fotografia de sus. El a descoperit că în zilele cu vânt, turbulențele de pe acoperișul turnurilor făceau imposibilă chiar și ridicarea în picioare, așa că mersul pe sârmă era o nebunie.

Un lucru era cert: ceea ce Philippe urma să facă era ilegal.

Întâmplarea care putea să îi spulbere visul

kevint3141 CC BY 2.0

Planul său aproape că a eșuat, când Petit a călcat pe un cui și nu mai era atât de sigur dacă mai poate face cascadoria pe sârmă. Însă, în cele din urmă, totul s-a transformat într-un avantaj, pentru că nimeni nu se gândea că un om în cârje plănuiește să meargă pe sârmă între cele două turnuri, iar astfel a reușit să scape fără să fie interogat, atunci când aduna informații.

Într-o zi, Petit l-a întâlnit Barry Greenhouse, care lucra la etajul 82 al clădirii și care îl cunoștea pe francez datorită actului său artistic de la Catedrala Notre Dame din Paris. Greenhouse a devenit omul de legătură al lui Petit și făcea astfel parte din echipa acrobatului (era formată din francezi, americani și un australian).

Sârma care a fost utilizată pentru această cascadorie avea o greutate de aproximativ 200 kg și a trebuit să fie trasă dintr-un turn în altul, iar pentru ca totul să fie bine pus la punct echipa lui entru această pregătire, echipa lui Phillipe Petit a lucrat o noapte întreagă.

Odată ce cascadoria acea să fie făcută, cu toții știau că vor fi arestați pentru încălcarea legii, astfel că nu a existat un plan de evadare. Totul trebuia să iasă perfect.

Între cele două turnuri exista o distanță de 61 metri și o înălțime de 417 metri până la sol




În dimineața zilei de 7 august 1974, Philippe a pășit pe sârma dintre cele două turnuri fără nicio curea de siguranță sau altceva care să-i poată salva viața. Când a ajuns la mijlocul sârmei, la 417 metri deasupra străzilor New Yorkului, zeci de oameni s-au adunat pentru a-l urmări, iar acest lucru a oprit chiar și traficul din oraș.

Când și-a început drumul înapoi către primul turn, Philipp a început să facă diverse cascadorii, cum ar fi să stea în genunchi, să stea pe un picior și să se așeze pe fir. Curând, polițiștii din New York au înconjurat ambele clădiri și l-au încolțit pe francez, cerându-i acestuia să se predea.

După opt drumuri și după începerea ploii, Petit a coborât de pe sârmă.

El și colegii săi din echipă au fost arestați, însă Petit a primit o ofertă pe care a acceptat-o cu bucurie. El și cei din echipa sa erau scutiți de pedeapsă, dacă Philippe accepta să dea reprezentații gratuite pentru copii în Central Park. Mai mult decât atât, francezul a primit chiar și un card de acces pe viață pentru observatorul World Trade Center.




Mike Gardner

În baza declarațiilor pe care Philippe le-a dat în acea zi, cascadoria pe care a făcut-o nu a fost pentru a atrage atenția oamenilor sau pentru a ajunge cunoscut, ci era o pură fericire – un vis pe care l-a avut ani de zile.




În 2009, Philippe Petit a primit un Oscar pentru un documentar realizat în cinstea fiicei sale (care și-a pierdut viața la vârsta de 9 ani), numit „Man on wire”.

În anul 2015 a fost lansat filmul „The Walk” (Sfidează limitele), film care spune povestea adevărată a lui Philippe Petit, cel care provocat moartea mergând pe un cablu între turnurile gemene din New York în 1974.




Mai multe detalii despre viața lui Philippe Petit găsești în cartea „On the High Wire, Hardback” pe care o poți comanda de pe elefant.ro


Citește și: Vesna Vulovic, femeia care a supravieţuit unei căderi de la o altitudine de 10.000 de metri fără parașută


Adaugă un comentariu...