Podul lui Cezar peste Rin: Construit în 10 zile și distrus după 18
Se știe că romanilor le plăcea să construiască drumuri, infrastructuri care au contribuit în mare măsură la succesul militar și comercial al Orașului Etern.
Pe lângă drumuri, romanii au construit și poduri, atunci când a fost necesar, împrăștiate în toate provinciile imperiului. Un inginer american, Colin O’Connor, a alcătuit o listă a podurilor romane, iar aceasta include 330 de structuri din piatră, 34 de poduri din lemn și 54 de poduri apeduct (un alt punct forte al civilizației romane, alături de sistemul de canalizare).
Din păcate, este imposibil de știut câte poduri au construit romanii în lunga lor istorie, câte au fost distruse de războaie și evenimente naturale. Cert este că aveau o mare capacitate de a construi structuri solide și funcționale care au fost demolate în mod deliberat, chiar și în decurs de câteva zile.
Dantla
GFDL
În anul 58 î.Hr., proconsulul Caius Iulius Caesar, care se lupta pentru prestigiu și putere, s-a convins de necesitatea de a cuceri Galia (la acea vreme doar Gallia Narbonensis era provincie romană) ca măsură preventivă.
Lumea romană în anul 58 î.Hr. înainte de cucerirea Galiei
Cristiano64, CC BY-SA 3.0
Campania militară, relatată chiar de Iulius Caesar în De bello gallico, a durat opt ani, din 58 până în 51/50 î.Hr. Opt ani de bătălii, de lupte sângeroase și de cucerire a unor popoare întregi: Cezar, cu soldații săi, s-a confruntat cu germanii, belgienii, celții, britanicii, împărțiți în nenumărate triburi, dintre care unii s-au predat fără să lupte, în timp ce alții, deja subjugați, s-au revoltat.
În anul 55 î.Hr., fluviul Rin reprezenta o graniță naturală între teritoriile locuite de germani și Galia. Pe malul estic al râului, însă, se aflau populații împinse spre sud-vest de către suebi (sau șvabi), care au migrat din teritoriile din apropierea Mării Baltice.
Oamenii din triburile Tencteri și Usipeti traversau Rinul în fiecare iarnă, pentru a își instala locuințele pe partea de vest.
Cezar, la aflarea acestui lucru, se grăbește să ajungă la fața locului. Refugiații germani propun o alianță cu romanii, în schimbul permisiunii de a rămâne pe acele pământuri. Generalul roman refuză cu dispreț: cum pot pretinde să ocupe pământul altor popoare, din moment ce nu au fost în stare să și-l apere pe al lor de suebi?
Cezar le sugerează să traverseze din nou Rinul și să se stabilească pe teritoriile Ubi, singurul popor germanic aflat în relații de prietenie cu romanii. Cu toate acestea, se întâmplă ca, tot în timpul negocierilor, un escadron de cavalerie romană să fie pus pe fugă de germani. Cezar este furios și nu așteaptă răspunsul: îi omoară pe mulți dintre cei pe care îi găsește în tabără, iar supraviețuitorii fug pe malul opus al Rinului.
Photo by Skitterphoto
Totul ar fi putut să se termine aici, dar Cezar decide să treacă Rinul, o mișcare făcută cu siguranță cu mai multă ușurință decât atunci când, în 49 î.Hr., la sfârșitul campaniei din Galia, decide să treacă Rubiconul.
Ekem
Public Domain
Cezar a vrut să le demonstreze germanilor cât de puternică este armata sa și să-i sprijine pe ubeii care îi ceruseră intervenția.
Cezar a hotărât să traverseze Rinul, dar a considerat că folosirea navelor nu era suficient de sigură și că nu era în conformitate cu demnitatea sa și a poporului roman.
Astfel, deși existau dificultăți serioase în construirea unui pod – cum ar fi lățimea și adâncimea râului, rapiditatea curentului – el a considerat totuși că este necesară construirea unui pod peste Rin.
Singura soluție a fost aceea de a construi un pod, într-un loc relativ puțin adânc (de aproximativ 9 metri), în locul unde se află acum orașul Neuwield, în aval de Koblenz.
Structura trebuia să fie solidă, pentru a rezista curenților și eventualelor atacuri. Podul, cu o lungime de aproximativ 500 de metri, împărțit în 56 de deschideri de 8 metri, a fost început și terminat în 10 zile.
Public Domain
Depă terminarea acestuia, Cezar a traversat Rinul cu trupele sale, dar îl așteaptau doar ubeii: toate celelalte triburi fugind spre est.
Pentru a da o lecție tuturor, războinicul a mers pe teritoriul Sigambri (unde se aflau triburile fugare), iar armata sa distruge câteva sate.
La plecare, Cezar dă ordine ca podul peste Rin să fie distrus, pentru a nu fi folosit de dușmanii săi.
Însă, această poveste nu s-a terminat aici.
Doi ani mai târziu, Cezar decide din nou să treacă Rinul, pentru a-i pedepsi pe suebi pentru ajutorul acordat celor din tribul Trier, un popor rebel din Galia Belgică. Astfel, armata sa construiește un alt pod, puțin mai în amonte față de locul unde a fost ridicat primul pod.
De data aceasta, suebii s-au ascuns în cele mai inaccesibile locuri de pe teritoriul lor, unde Cezar a preferat să nu se aventureze.
Cezar s-a întors în Galia și a ordonat din nou distrugerea podului. Numai că, de data aceasta, a fost doborât doar capătul care atingea țărmul estic, fiind ridicate turnuri de apărare pentru protejarea porțiunii de vest a podului.
Acesta a fost un avertisment pentru dușmani, un memento al pericolului de a sfida Roma, care era întotdeauna pregătită pentru a-și apăra granițele.
