Povestea neștiută a celei mai vechi bănci din lume: „Conceptul de bancă datează din Mesopotamia antică, de acum mai mult de 4.000 de ani”
Băncile sunt instituții care joacă un rol fundamental în economia oricărei țări. Acestea acordă împrumuturi, efectuează tranzacții financiare și oferă garanții pentru deponenți.
Cu toate acestea, puțini sunt cei care cunosc originea istorică a băncilor și modul în care acestea au evoluat de-a lungul secolelor.
Înființarea primelor bănci
Internet Archive Book Images CC0 1.0 DEED
Conceptul de bancă datează din Mesopotamia antică, de acum mai mult de 4.000 de ani. La acea vreme, templele erau responsabile pentru depozitarea surplusului de cereale și a altor produse agricole ale comunității. Deoarece nimeni nu îndrăznea să fure din clădirile consacrate zeilor, atât în Babilon, cât și în Egiptul antic, cetățenii își depozitau bunurile în temple.
Aceste temple acordau, de asemenea, împrumuturi de cereale fermierilor și comercianților, percepând o dobândă. În acest fel, templele au devenit primii cămătari și custozi ai bogăției societății.
Abia în secolul al XIV-lea a apărut ceea ce ar putea fi considerată instituția bancară modernă. De fapt, cuvântul „bancă”, pe care îl știm de la „finanțe”, provine din cuvântul italian „banchi”, care descrie mesele și băncile pe care afaceriștii italieni își desfășurau afacerile în Evul Mediu.
Însă biserica a interzis cămătăria creștinilor și împrumuturile bănești au fost transferate evreilor (demne de menționate sunt condamnările Sinodului III Lateran din 1179, Sinodului II de la Lyon din 1274 și cel de la Viena în 1311). În Evul Mediu, Biserica Catolică a declarat împrumutul de bani o activitate anti-creștină și imorală, iar în secolul al XII-lea papa a interzis complet creștinilor să perceapă orice tip de dobândă, făcând imposibilă câștigarea banilor prin intermediul acestor servicii.
Marinus van Reymerswaele
Deoarece regulile Bisericii Catolice nu se aplicau evreilor, iar regii și prinții europeni aveau nevoie de bani pentru lupte și construcții, afacerea împrumuturilor a luat amploare.
Și cum multe bresle comerciale erau interzise evreilor, activitatea bancară le-a oferit acestora o bună ocazie de a-și câștiga existența.
Marinus van Reymerswaele
Deși cele mai primitive tranzacții bancare au existat mult mai devreme, acestea au avut un domeniu de aplicare limitat până la renașterea economică din secolul al XIII-lea. Astfel, la începutul secolelor al XII-lea și al XIII-lea, bancherii erau grupați în trei categorii diferite: cămătari, schimbători de bani sau bancheri de depozit (care schimbau monede din diferite regiuni) și bancheri negustori.
Demne de luat în seamă, de exemplu, sunt documentele unei companii comerciale genoveze care s-a ocupat cu operațiuni bancare între 1244 și 1259. Denumită Leccacorvo, deși nu avea o bună organizare, fiind o instituție aproape rudimentară, afacerile sale nu erau atât de rudimentare: oferea contracte de schimb valutar la distanță, iar înregistrările de transferuri din registrele bancare, majoritatea descoperiri de cont, erau demne de luat în seamă.
Datorită acestor documente știm că negustori, bancheri, oficiali guvernamentali, papa sau regele Franței din acea vreme se numărau printre clienții acestei instituții.
Citește și: De ce monedele au o formă circulară?
Cine a inventat cea mai veche bancă?
wikipedia.org
Un număr mare de activități bancare erau desfășurate în Italia. Din acest motiv, nu este neobișnuit faptul că este general acceptat faptul că prima bancă din lume, așa cum o înțelegem noi astăzi, a apărut în perioada de apogeu a Renașterii italiene, la Siena, în secolul al XV-lea.
La acea vreme, Siena făcea parte din Republica Florența, care era unul dintre cele mai puternice centre financiare din țară.
Cea mai veche bancă se numește Monte dei Paschi di Siena, înființată inițial în 1472, iar în primii ani a fost cunoscută sub numele de Monte Pio. Inițial, a fost o instituție de caritate în cadrul căreia cei săraci puteau obține sume de bani prin amanetarea diverselor lor bunuri.
wikipedia.orgCC BY-SA 3.0
Cu toate acestea, din cauza unei schimbări în structura sa pe parcursul celor două secole de la înființare, a fost redenumită în 1624, devenind astfel Banca Monte dei Paschi di Siena.
Dar această schimbare a fost cea care a dus la dezacordul de astăzi cu privire la care este de fapt cea mai veche bancă din lume. Mai ales dacă ne amintim că în 1590, în partea germană a Sfântului Imperiu Roman, a fost înființată Banca Berenberg din Hamburg, despre care mulți spun că este cea mai veche bancă de orice fel care a funcționat fără întrerupere sub aceeași entitate juridică. De atunci, a fost deținută – și controlată – de aceeași familie. Iar astăzi este o instituție financiară multinațională care funcționează ca bancă de investiții și bancă privată.
În secolul al XVI-lea, Țările de Jos au devenit un important centru financiar. În această perioadă a fost înființată Bursa de Valori din Amsterdam, unde aveau loc tranzacții cu acțiuni și obligațiuni ale societăților comerciale. În plus, bancherii olandezi au făcut populară emiterea de bancnote, făcând din banii de hârtie o formă de plată acceptată în întreaga Europă.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, băncile au început să joace un rol esențial în dezvoltarea economică a țărilor europene. Odată cu revoluția industrială, a crescut nevoia de finanțare pentru construcția de fabrici și dezvoltarea de noi tehnologii. Băncile au devenit intermediari între economiști și investitori, facilitând fluxul de capital necesar pentru creșterea economică.
Din secolul al XX-lea și până astăzi
În secolul XX, băncile s-au extins la nivel mondial. Odată cu avansul tehnologiilor informației și comunicațiilor, au apărut serviciile bancare electronice, care permit efectuarea de tranzacții de oriunde din lume. În plus, au fost create organisme de reglementare pentru a supraveghea și controla activitățile băncilor, protejând drepturile deponenților și prevenind crizele financiare.
În prezent, băncile joacă un rol esențial în economia globală. Acestea oferă numeroase servicii, cum ar fi conturi curente, carduri de credit, credite ipotecare, investiții și asigurări. De asemenea, acestea acționează ca intermediari financiari, facilitând fluxul de capital între economiști și investitori. Cu toate acestea, și aceste instituții se confruntă și cu provocări, cum ar fi digitalizarea serviciilor financiare și concurența tot mai mare din partea fintech-urilor.
Deși s-au confruntat cu provocări și schimbări, băncile rămân pilonii economiei globale, oferind servicii financiare pentru milioane de oameni din întreaga lume.
