Povestea uimitorului oraș rotund Madinat-al-Salam
În timp ce astăzi Bagdadul este asociat cu războiul, tragedia și durerea, Bagdadul din secolele al VIII-lea și al IX-lea, cunoscut și sub numele de Madinat-al-Salam sau Orașul Păcii, a fost unul dintre cele mai avansate orașe din lume.
Construite din cărămidă coptă, zidurile orașului s-au prăbușit de foarte mult timp, fără a lăsa nicio urmă din Madinat-al-Salam astăzi. Cu toate acestea, este important să se știe de acest oraș, care odată a fost o realizare arhitecturală majoră a timpului său, atât în ceea ce privește design-ul său, cât și mărimea sa.
Peste 100.000 de muncitori au lucrat la ridicarea orașului Madinat-al-Salam
Orașul Bagdad sau Madinat-al-Salam a fost fondat în secolul al VIII-lea, după ce califatul i-a învins pe omeiazi. Califul al-Mansur dorea să aibă propria capitală de unde să conducă.
Astfel, a ales un loc la aproximativ 30 km nord de capitala sasanidă Ctesifon, de-a lungul malurilor Tigrului, și a început să întocmească planurile de proiectare și construcție.
A vrut ca Bagdadul să fie orașul perfect, să fie capitala imperiului islamic sub abbasizi, așa că a adus mii de arhitecți, ingineri, topografi, tâmplari, fierari și peste 100.000 de muncitori din tot imperiul abbasid. A consultat astrologi și, conform sfaturilor acestora, a pus prima cărămidă ceremonială în data de 30 iulie 762 d.Hr.
Conturul orașului a fost modelat după vechile orașe persane, cum ar fi Gur (modernul Firuzabad), reflectând ambițiile califului de a păstra și consolida puterea. Nu întâmplător noul oraș se afla și lângă Ctesifon – fosta capitală a imperiului sasanid.
Zidul exterior avea o înălțime de 30 de metri și o grosime de 44 de metri la bază
wikipedia.org / Public Domain
Orașul inițial a fost proiectat sub forma unui cerc cu un diametru de 2 km. Cercul a fost un tribut adus de califul al-Mansur învățăturilor geometrice ale lui Euclid, pe care îl studiase și îl admira. În centrul cercului se aflau cele mai frumoase două clădiri din oraș: Marea Moschee și Palatul Poarta de Aur, reședința califului. În jurul palatului și al moscheii se aflau o zonă cu arbori și o clădire pe malul apei, în care doar califul avea voie să călărească.
La marginea acestei incinte se aflau palatele copiilor califului, locuințele personalului regal și ale servitorilor, bucătăriile califului, cazărmile gărzilor de cai și alte birouri de stat. Această zonă centrală era protejată de un zid interior.
Locuințele și clădirile comerciale erau concentrate într-un inel între zidul exterior al orașului și cel de-al doilea zid rotund fortificat. Zidul exterior avea o înălțime de 30 de metri și o grosime de 44 de metri la bază. Era încununat cu creneluri și flancat de bastioane. De asemenea, era înconjurat de un șanț adânc.
Orașul era împărțit în patru cartiere de două străzi care se intersectau perpendicular și care mergeau de la un capăt la altul al zidului exterior și se terminau la patru porți. Fiecare dintre cele patru porți era îndreptată spre un oraș diferit – Basra, Kufa, Khurasan și Damasc – și purta numele respectiv.
Madinat-al-Salam era în mod clar un loc islamic. Numele său a fost un memento al unei expresii coranice (6:127) Dar-el-Salam, „Casa Păcii”, care se referă la Paradis.
William Muir Public Domain
Poarta orașului Kufa (sud-vest) era îndreptată spre Kufa, punctul de plecare pentru pelerinaje și, mai important, spre Mecca. Toate cele patru porți erau suficient de înalte încât să permită trecerea unui călăreț care poartă un stindard sau o lance și aveau uși duble din fier, atât de grele încât era nevoie de mai mulți oameni pentru a le deschide și închide.
theguardian
Din nefericire, din acest mare oraș nu a mai rămas nimic astăzi. Ultimele urme ale Orașului Rotund Madinat-al-Salam au fost demolate la începutul anilor 1870, când Midhat Pașa a devenit guvernatorul otoman al Bagdadului.
Midhat Pașa a avut un interes scăzut pentru conservarea istoriei, dar marile reforme pe care le-a introdus pentru Bagdad, în general, au transformat fața orașului.
Sub conducerea lui s-au construit nenumărate școli și instituții educaționale, care nu existau în Bagdad, precum și spitale, grânare, parcuri publice, un sistem de alimentare cu apă, drumuri și poduri. A introdus reforme funciare și legi fiscale și a încurajat triburile nomade să se stabilească în zonă și să cultive. Cei trei ani pe care Midhat Pașa i-a petrecut ca guvernator au fost cei mai importanți ani din istoria modernă a Bagdadului.
Foarte interesant !