San Pedro: Închisoarea condusă de către deținuți, unde există piețe, restaurante și frizerii
Bun venit la San Pedro – cea mai ciudată închisoare de pe planetă, aflată în centrul orașului La Paz, lângă piața centrală.
Din exterior, totul pare destul de normal. La intrarea în închisoare, polițiștii în uniforme verzi se sprijină de peretele galben de 15 metri înălțime. Însă, după ce treci de porțile grele din fier începe nebunia.
În interior, nimic nu pare să semene cu o închisoare. Bărbații vorbesc unii cu alții, femeile cară saci cu mâncare sau prăjesc carne pe sobe cu gaz. Fetițe mici râd și se joacă șotronul, iar băieții se joacă fotbal. De asemenea, câinii sau pisicile dorm pe unde apucă.
Pe pereți sunt lipite afișe cu Coca-Cola sau alte branduri cunoscute. Nimeni nu poartă uniformă și nu există nici paznici responsabili cu ordinea și disciplina. La prima vedere, San Pedro chiar nu pare a fi o închisoare pentru bărbați.
Danielle Pereira
CC BY-SA 2.0
San Pedro, închisoarea-oraș
O plimbare prin labirintul de coridoare dezvăluie o bisericuță, tarabe cu produse puse la vânzare și restaurante. Urcând pe scări de lemn șubrede, vei vedea mici afaceri, ateliere de artizanat, o sală de sport și o sală de biliard.
Danielle Pereira
CC BY-SA 2.0
Danielle Pereira
CC BY-SA 2.0
În 1850, în urma unui concurs, au fost întocmite schițele pentru San Pedro. Totuși, din cauza lipsei de fonduri, proiectul câștigător nu a fost implementat până în 1895. Închisoarea a fost făcută să găzduiască 250 de deținuți.
În zilele noastre, închisoarea San Pedro găzduiește până la 2.000 de bărbați, majoritatea condamnați din cauza traficului cu substanțe interzise. Din cauza lipsei de fonduri, închisoarea nu a mai fost mărită, iar acest lucru a cauzat o supraaglomerare.
Danielle Pereira
CC BY-SA 2.0
Bolivia este cea mai săracă țară din America de Sud. Guvernul și poliția sa sunt cunoscute ca fiind instituții corupte. În majoritatea închisorilor, deținuții primesc numai un bol cu supă zilnic. Astfel, deținuții din San Pedro administrează singuri închisoarea, care funcționează ca o comunitate independentă. Aceștia au dezvoltat reguli, un sistem politic și pedepse, precum și o economie extrem de sofisticată.
Poziția sa centrală facilitează vizitele familiei. Așadar, locurile din San Pedro sunt la mare căutare.
Noii deținuți trebuie să își cumpere propriile celule. Prețul este negociat cu deținutul care este eliberat din închisoare.
Se semnează un contract de vânzare-cumpărare, după care se întocmește un act oficial de proprietate.
Nu există două celule la fel. Prețurile variază în funcție de mărime, aspect și locație. Cele opt zone, care seamănă cu mici suburbii, sunt clasificate în funcție de un sistem de clasificare de tip hotelier.
În secțiunea de cinci stele, deținuții bogați locuiesc în camere spațioase mobilate, dotate cu baie proprie și vedere spre oraș. Aceste „celule” seamănă cu apartamentele de lux, iar prețul de achiziție poate ajunge până la 10.000 de dolari. În schimb, în secțiile murdare, cele de o stea, chiar și cinci bărbați sunt înghesuiți în niște cocioabe minuscule, cunoscute sub numele de „sicrie”, care costă doar câteva sute de dolari.
Cei extrem de bogați pot chiar să-și renoveze celulele sau să construiască altele noi. Cel mai cunoscut traficant bolivian, cunoscut sub numele de „Barba Roșie”, care a fost prins cu 4,2 tone de cocaină în propriul avion, nu era mulțumit de dimensiunea celulei sale. Așa că a construit un al doilea etaj.
Cei care nu își permit să cumpere celulele, le închiriază. De fapt, deținuții bogați cumpără adesea „proprietăți” ca investiții. La sfârșitul „șederii” lor, li se prezintă o factură pentru apa și electricitatea pe care le-au consumat.
Danielle Pereira
CC BY-SA 2.0
La 3.600 de metri deasupra nivelului mării, La Paz este orașul situat la cea mai mare altitudine din lume. Noaptea, temperaturile scad rapid. Acest lucru a făcut ca mulți prizonieri să moară din cauza frigului, așa că o celulă este mai mult decât necesară.
Închisoarea are, de asemenea, un sistem politic remarcabil de bine structurat. Fiecare zonă are oficiali administrativi care supraveghează aranjamentele privind celulele, securitatea sau pedepsele. Salariile lor provin din fonduri strânse din taxele și impozitele interne, care sunt gestionate de trezorierul închisorii. Primarul închisorii este ales în mod democratic în fiecare an și se bucură de cea mai înaltă autoritate din comunitate.
Deținuții nu trebuie să plătească doar pentru cazare, ci și pentru hrană, îmbrăcăminte și medicamente. Prin urmare, aceștia au nevoie de locuri de muncă pentru a supraviețui. Astfel, fiecare prizonier se descurcă așa cum poate. Unii spală haine, alții conduc mici afaceri (precum restaurante în interiorul închisorii) sau vând obiecte de artizanat.
Mai mult decât atât, autoritățile le permit soțiilor, iubitelor și copiilor deținuților să locuiască în interiorul închisorii. Femeile sunt forțate să trăiască alături de soții lor, deoarece nu își pot permite să se întrețină singure.
Danielle Pereira
CC BY-SA 2.0
În fiecare dimineață, grupuri de copii pleacă la școală. După-amiaza, ei se întorc în celulele taților lor pentru a-și face temele. Guvernul susține că aceasta este o politică, deoarece deținuții nu pierd contactul cu societatea sau cu familia.
În plus, în trecut, deținuții vorbitori de limba engleză organizau tururi ale închisorii San Pedro.
Turiștii puteau obiecte de artizanat, mânca la restaurante sau pur și simplu discutau cu deținuții și cu familiile acestora.
Danielle Pereira
CC BY-SA 2.0
Guvernul bolivian plănuiește de ani de zile închiderea închisorii din cauza supraaglomerării. De asemenea, închisoarea ocupă o zonă mare din centrul orașului, care, fără îndoială, valorează mulți bani.
Însă, de fiecare dată când se pune problema închiderii închisorii, deținuții se revoltă.
