Suda, una dintre cele mai vechi enciclopedii din istorie: A fost scrisă în secolul al X-lea

Suda, volumul scris în limba greacă bizantină în secolul al X-lea, este una dintre primele enciclopedii și lexicoane din lume. Acesta conține 30.000 de intrări, extrase din mai multe izvoare antice, acum pierdute, în ordine alfabetică, și relevante pentru mai multe discipline: geografie, istorie, literatură, filosofie, știință, gramatică, și obiceiuri. Este, de asemenea, și o enciclopedie care comentează persoane, locuri sau instituții.

Creată atât ca un silabar al limbii grecești, cât și ca o trecere în revistă a evenimentelor din lumea cunoscută până în acel moment, ea reprezintă un punct de referință în studiile despre perioada medievală. Stelian Brezeanu a scris că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas (enciclopedia Suda). Lexiconul conține un pasaj: „dacii, care acum se numesc pecenegi” ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene.

wikipedia.org

Suda, sau Suidas (Σοῦδα,) a fost atribuită unui autor numit Soudas sau Souidas.

Este un lexicon enciclopedic, cu un număr impresionant de 30.000 de intrări, multe dintre ele provenind din surse antice care s-au pierdut între timp și adesea derivate de la compilatori creștini medievali. Derivarea cuvântului „Suda” provine din cuvântul grecesc bizantin souda, care înseamnă „cetate” sau „fortăreață”, numele alternativ, Suidas, provenind dintr-o eroare făcută de Eustathius, care a confundat titlul cu numele autorului.

Suda este undeva între un dicționar gramatical și o enciclopedie în sensul modern al cuvântului. Ea explică sursa, derivarea și sensul cuvintelor în conformitate cu filologia perioadei sale, folosind autorități anterioare precum Harpocration și Helladios.

Suda cuprinde numeroase opere literare antice

Suda Falt i det fri (Public domain)

În această lucrare sunt incluse schițe biografice neprețuite ale unor personalități politice, ecleziastice și literare din Imperiul Bizantin până în secolul al X-lea, iar multe dintre acestea sunt pasaje din operele lui Hesychius din Milet, după cum afirmă chiar autorul.

Cu toate acestea, având în vedere vechimea sa și ușurința cu care informația poate fi pierdută, aceste citări ale unor lucrări mai vechi permit ca Suda să servească drept o cronică neprețuită.

Alte surse folosite în lucrare au fost enciclopedia lui Constantin al VII-lea Porfirogenet, care a trăit între 912 și 959, și cronica lui Hamartolus, scrisă în secolul al IX-lea de Georgios Monachos pentru Epoca Bizantină.

Biografiile lui Diogene Laërtius, precum și lucrările lui Athenaeus și Philostratus au constituit, de asemenea, surse importante pentru Suda. Alte surse principale includ un lexicon al scriitorului cunoscut sub numele de Eudemus, care probabil că a fost derivat din lucrarea „Despre limbajul retoric” a lui Eudemus din Argos.

Lexiconul se inspiră din scholia clasicilor celor mai mari scriitori greci, printre care Homer, Aristofan, Tucidide, Sofocle și alții. Mai târziu, au fost folosite ca surse lucrările lui Polybius, Josephus, George Syncellus, George Hamartolus.

Suda citează sau parafrazează aceste surse. Deoarece multe dintre lucrările originale s-au pierdut, Suda este un depozit neprețuit de istorie literară; această conservare a istoriei literare este mai vitală decât compilația lexicografică în sine, cred unii cercetători.

Păstrată în mai multe manuscrise medievale, Suda a fost editată și publicată de mai multe ori de la sfârșitul secolului al XIV-lea în ediții academice tradiționale pe suport de hârtie, cea mai recentă fiind cea a lui Ada Adler, în cinci volume, tipărită între 1928-1938 și reeditată în 1971.

În iulie 2014 a fost finalizată o traducere modernă care este disponibilă pentru toată lumea. La această traducere au contribuit specialiști din întreaga lume.

Linkul către Suda Online poate fi găsit aici, în timp ce o istorie mai completă a proiectului poate fi găsită aici.

Ce se știe despre autorul acestei enciclopedii?

Jean Le Tavernier  wikimedia.org

Din păcate, nu se cunosc prea multe despre autor, care în prefață a fost numit „Suidas”. Cel mai probabil, el a trăit în a doua jumătate a secolului al X-lea, deoarece moartea împăratului Ioan I Tzimiskes și succesiunea sa de către Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea sunt menționate în intrarea de la „Adam”, la care este anexată o scurtă cronologie a lumii.

În orice caz, lucrarea a fost scrisă înainte de secolul al XII-lea, deoarece este citată și menționată frecvent de Eustathius, care a trăit între aproximativ 1115 d.Hr. și 1195 sau 1196.

Lucrarea tratează atât subiecte biblice, cât și păgâne, de unde se deduce că scriitorul era creștin. Singura altă lucrare comparabilă din acea perioadă ar fi Speculum Maius, scrisă în limba latină în secolul al XIII-lea de Vincent de Beauvais.

Creatorul său nu ar fi ghicit niciodată că, la aproape 1.000 de ani după ce a scris-o, scrierile sale vor fi încă folosite ca o sursă vitală de informații, multe dintre acestea fiind singurele înregistrări supraviețuitoare ale unor lucrări neprețuite din trecut.

Citește și: Avicenna: Savantul persan care a modelat știința, medicina și filosofia modernă