Tehnologii antice care rămân un mister chiar și astăzi

Unele dintre cele mai interesante mistere ale trecutului sunt tehnologiile uimitoare ale culturilor antice. Multe dintre ele încă rămân un mister pentru oamenii de știință.

Cum este posibil acest lucru având în vedere nivelul de dezvoltare al instrumentelor? Ce fel de materiale au fost folosite? De obicei, există mai multe întrebări decât răspunsuri.

În timp ce unele minuni tehnologice antice rămân învăluite în mister, există și exemple de tehnologii antice care au fost descifrate și înțelese. De exemplu, Cupa lui Licurg a fost creată în Roma antică și prezintă un efect neobișnuit de schimbare a culorilor. Abia în anii 1990 oamenii de știință au descoperit că proprietățile neobișnuite ale cupei se datorau prezenței nanoparticulelor în sticlă. Acest exemplu ne arată că încă învățăm din inovațiile strămoșilor noștri, iar minunile lor tehnologice continuă să ne surprindă și să ne fascineze.

1. Oțelul de Damasc

wikimedia.org

Oțelul de Damasc este un termen folosit în mai multe culturi occidentale începând cu Evul Mediu pentru a descrie un tip de oțel folosit la fabricarea săbiilor între aproximativ 300 î.Hr. și 1700 d.Hr.

Se cunosc puține lucruri despre acest material incredibil. Se știe că pentru o lungă perioadă de timp a fost considerat cel mai bun material pentru fabricarea armelor.

Acest oțel este produs chiar și astăzi. Însă, cu toate tehnologiile pe care le avem în prezent, cu siguranță nu este oțelul de Damasc care a fost fabricat cu secole în urmă. Motivele? Probabil principalul motiv este că secretele vechilor fierari s-au pierdut.

2. Betonul roman

Federico Di Dio photography

Betonul este ceea ce noi considerăm a fi o invenție modernă. Cu toate acestea, acest material de construcție, sau cel puțin strămoșul său, există de secole.

Romanii au adăugat cenușă vulcanică „puzzolană” ca liant, ceea ce ar fi făcut betonul mai durabil. În timp ce betonul modern este proiectat să reziste 50 de ani, betonul antic roman rezistă mai mult de 2.000 de ani.

Deși tehnologia de fabricare a betonului, inclusiv cu aditivi, este bine cunoscută, nimeni nu cunoaște combinația exactă a ingredientelor din „rețeta romană”.

3. Tancul lui Leonardo da Vinci

Elliott Brown, CC BY 2.0

Printre mașinăriile pe care Leonardo da Vinci le-a proiectat se numără și un tanc. Leonardo s-a referit la proiectul său de vehicul blindat ca la un tun multidirecțional și puternic înarmat. Tancul datează de la sfârșitul secolului al XV-lea. A fost construit un prototip pentru ca oamenii să poată vedea cu ochii lor ce avea în minte maestrul.

În imaginea de mai sus este un model la scară redusă al unui tanc realizat de Leonardo da Vinci. Interesul lui Da Vinci de a construi o astfel de mașină era unul care viza mai mult partea estetică decât pe cea practică. Ideea tancului era de a descuraja inamicul, nu de a-l angaja în luptă. Așadar, nu este clar cum ar fi funcționat.

4. Focul grecesc

wikipedia.org

Istoria antică este plină de surprize. Una dintre ele este amestecul superinflamabil pe care Imperiul Bizantin (c.395 d.Hr. – 1453) l-a lansat asupra adversarilor săi.

Unii cred că focul grecesc a fost un precursor al napalmului. La fel ca infama invenție din secolul XX, focul grecesc reușea să ardă chiar și în apă. A fost folosit în bătăliile navale și în timpul asediilor cetăților.

Pentru aruncarea focului se foloseau țevi de cupru, butoaie și vase de pământ, care erau aruncate cu ajutorul unor mașinării de aruncat. Această armă extrem de eficientă a existat până în secolul al XIV-lea, iar apoi a dispărut împreună cu secretul fabricării ei.

5. Seismoscopul lui Zhang Heng

Kowloonese, CC BY-SA 3.0

Primul instrument de detectare a cutremurelor din istorie a fost acest vas ornamentat, auriu, din jurul anului 132 d.Hr. (Imaginea reprezintă o replică.)

Premisa de bază era următoarea: atunci când pământul se cutremura, unul dintre dragonii vasului, fiecare reprezentând direcțiile principale ale busolei, scuipa o bilă de bronz în gura unei broaște, indicând direcția cutremurului.

Se spunea că instrumentul a „detectat un cutremur aflat la 600 de km distanță, care nu a fost resimțit la locul unde se afla seismoscopul”. Dar, până în prezent, nimeni nu știe cu adevărat ce anume se afla în interiorul artefactului. Unii spun că ar fi putut fi un simplu sistem bazat pe un pendul, dar tehnologia din spatele lui rămâne un mister.

Citește și: Cupa lui Licurg: Potirul vechi de 1600 de ani care arată că romanii foloseau nanotehnologia