Tragedia care l-a determinat pe Samuel Morse să creeze Codul Morse
Codul Morse a fost o invenție incredibilă la vremea sa. A fost utilizat pe scară largă în comerț și în război.
De altfel, a fost un pas crucial în crearea unei tehnologii pe care astăzi toată lumea o consideră o normalitate.
Iată câteva fapte interesante și puțin cunoscute despre codul Morse și tragedia care l-a determinat pe Samuel Morse să creeze acest cod.
Codul Morse a fost inspirat de un eveniment tragic
Codul Morse a fost inventat de către Samuel F. B. Morse, împreună cu prietenul său Alfred Vail. Samuel Morse a fost un artist și un inventator foarte talentat. După ce a urmat Academia Phillips din Andover, Massachusetts, Samuel Morse a mers la Universitatea Yale pentru a studia filozofia religioasă, matematica și știința. În timp ce era la Yale, a participat la prelegeri despre electricitate de la Benjamin Silliman și Jeremiah Day. S-a întreținut pictând. În 1810, a absolvit Yale cu onoruri.
Ceea ce nu știu mulți este faptul că o tragedie personală l-a determinat pe Morse să inventeze faimosul cod.
În februarie 1825, Morse se afla în Washington, D.C. Era un pictor ambulant, unul bun, dar nu reușea să trăiască foarte bine din arta sa. Încerca din greu să facă rost de bani pentru familia sa.
Astfel, Samuel Morse a călătorit la Washington pentru a urmări ceea ce părea a fi marea lui șansă: avea să primească 1.000 de dolari pentru a-l picta pe Marchizul de Lafayette, principalul susținător francez al Revoluției Americane.
„Trebuie să începem să ne simțim mândri de talentul său”, i-a scris soția lui Morse, Lucreția, care se afla în casa lor din New Haven, Connecticut, aflată la o distanță de patru zile de Washington. Aștepta cel de-al treilea copil al lor, iar momentul nașterii se apropia. În timp ce lucra în Washington, Morse i-a scris Lucreției: „Abia aștept să primesc vești de la tine”.
Morse a primit curând o scrisoare de la tatăl său: „Inima mea este îndurerată și profund întristată, în timp ce îți anunț moartea subită și neașteptată a soției tale dragi și iubite.”
Lucreția murise cu câteva zile mai devreme, aparent în urma unui atac de cord, în timp ce se refăcea după naștere. Morse, a cărui viață fusese plină de dezamăgiri, a suferit o nouă înfrângere, de data aceasta cauzată de comunicarea lentă. S-a grăbit să ajungă la familia sa, dar când s-a întors în New Haven, Lucreția era deja îngropată.
– Christies Public Domain
Această tragedie l-a determinat pe Morse să ia atitudine.
În acele timpuri existau aparate de telegraf deja de ani de zile, mai ales în Europa. Numai că aceste aparate aveau prea multe fire, iar semnalele complexe nu puteau fi transmise prea departe.
Prin urmare, Morse a început să construiască o mașină electromagnetică care să răspundă la un curent electric trimis prin fire.
Kamalcontwiki, CC BY-SA 4.0
Primul test al telegrafului pe distanțe lungi a avut loc în data de 24 mai 1844. Aflat în fața oficialilor guvernamentali, Samuel (care se afla în Washington, D.C.) a trimis un mesaj la Baltimore. Unul dintre observatori a oferit următorul text: „Ce a făcut Dumnezeu?” Aceste cuvinte au călătorit aproape 70 de km și au fost înregistrate pe o bandă de hârtie.
Invenția a transformat comunicarea, afacerile și ideea de știri. A accelerat lumea. A schimbat modul în care navele și-au trimis mesaje între ele și a făcut comunicațiile militare mult mai rapide.
Codul Morse de astăzi are puține lucruri în comun cu cel inventat de Samuel Morse
wikimedia.org Public Domain
Codul Morse a atribuit semnale scurte și lungi literelor, numerelor, punctuației și caracterelor speciale. Codul lui Samuel transmitea inițial doar numere. Alfred Lewis Vale a fost cel care a adăugat posibilitatea de a comunica în litere și caractere speciale. A petrecut timp studiind cât de des era folosită fiecare literă.
Deoarece acest cod a fost inventat inițial în America, a fost numit inițial codul Morse american sau codul Morse feroviar. A fost folosit adesea în domeniul căilor ferate. De-a lungul timpului, codul a fost simplificat pentru a-l face mai ușor de utilizat. În cele din urmă, în 1865 a fost creat codul Morse Internațional. Acesta a fost adaptat pentru a crea o versiune japoneză a codului Wabun și o versiune coreeană a SKATS (Standard Transliteration System for the Korean alphabet).
CC BY-SA 4.0
Codul Morse este utilizat pentru a codifica limbi existente în vederea transmiterii de mesaje. Inițial, funcționa astfel: impulsurile electrice declanșau o mașină care făcea mici crestături pe o foaie de hârtie. Apoi, un operator le citea și le transforma în cuvinte. În timpul lucrului, mașina scotea sunete diferite atunci când marca un punct sau o liniuță. Cu timpul, telegrafiștii au început să traducă impulsurile pur și simplu ascultându-le și scriindu-le de mână.
Informațiile au început apoi să fie trimise sub forma unui cod audio. Când operatorii vorbeau despre mesajele primite, foloseau „di” sau „dit” pentru un punct și „dah” pentru o liniuță. Astfel, a apărut o altă metodă nouă de transmitere a codului Morse. Telegrafiștii calificați puteau auzi și înțelege codul la o rată de peste 40 de cuvinte pe minut.
Mesajul SOS a fost inventat special pentru codul Morse
CC BY-SA 4.0
Guglielmo Marconi a fondat compania Wireless Telegraph and Signal Co. Ltd. în 1897. El a observat că navele și farurile aveau mare nevoie de comunicații rapide.
picryl.com
Marconi a dezvoltat o tehnologie wireless specială, care a fost utilizată pe scară largă pe nave. La începutul anilor 1900, marinarii au decis că ar fi o idee bună să aibă un semnal internațional de ajutor. În 1906, în cadrul Convenţiei Internaţionale privind Radiotelegrafia s-a decis că „SOS” ar fi cea mai bună alegere. A fost destul de simplu: trei puncte, trei liniuțe, trei puncte, trei puncte.
SOS a fost ales pentru că este ușor de reținut și ușor de recunoscut.
Codul Morse a salvat pasagerii de pe Titanic
În aprilie 1912, a avut loc unul dintre cele mai grave dezastre navale. Titanicul s-a ciocnit de un aisberg și s-a scufundat. În urma tragediei și-au pierdut viața peste 1.500 de persoane, dintre cei 2.224 de pasageri ai vasului.
Supraviețuitorii datorează acest noroc codului Morse. Acesta a fost cel folosit pentru a trimite semnalul de ajutor. Semnalul a fost recepționat de vasul de linie RMS Carpathia, care a venit în ajutor. În acea perioadă, majoritatea navelor dispuneau de un aparat de cod Morse operat de telegrafiști instruiți de Marconi.
În filmul Titanic din 1997 se poate observa cum căpitanul îi dă instrucțiuni telegrafistului, Jack Phillips, să trimită un apel de ajutor „CQD”. Acest cod a fost adoptat de Marconi înainte ca SOS să fie adoptat în 1908. Codul a fost utilizat de unele nave și după anul 1908.
Pe măsură ce tehnologia a progresat, codul Morse și-a pierdut treptat relevanța.
Astăzi, codul Morse este foarte puțin folosit, dar acest lucru nu înseamnă că este inutil. De asemenea, este util să cunoști codul Morse în cazul unei situații periculoase neprevăzute. La urma urmei, mijloacele convenționale de comunicare de astăzi pot da greș. Pe de altă parte, cu codul Morse, puteți trimite mesaje și cu o simplă lanternă.
