Ziua în care cerul a luat foc: Distrugerea dirijabilului Hindenburg
În data de 6 mai 1937, epoca aeronavelor „mai ușoare decât aerul”, așa cum erau numite în acea perioadă aparatele de zbor, s-a prăbușit odată cu teribila distrugere a dirijabilului german LZ-129 Hindenburg. Numit și „Mândria Germaniei”, aparatul de zbor avea o lungime de 244 de metri, fiind destinat transportului comercial de pasageri.
Imaginea tubului gigantic umplut cu hidrogen, înarmat cu un schelet din duraluminiu, înghițit de flăcări, încă mai planează asupra lumii aviației ca una dintre cele mai dureroase amintiri din istoria sa. Dintre cele 97 de persoane aflate la bord, 35 au murit.
Dirijabilul a traversat Europa și Atlanticul în 60 de ore pentru a ajunge la New York, iar nimeni nu bănuia soarta care îl aștepta. Aproape la fel de mare precum Titanicul, dirijabilul Hindenburg putea zbura datorită celor 16 pungi de gaz umplute cu hidrogen și învelișului de bumbac vopsit în argint.
Căderea aeronavei Hindenburg
wikipedia.org Public Domain
Hindenburg a fost proiectat de către Ludwig Durr pentru a fi propulsat cu heliu, un gaz neinflamabil. În anii 1930, America era singura țară care deținea heliu în cantități mari, dar restricțiile la export impuse de regimul nazist i-au obligat pe proprietarii acestuia să folosească hidrogenul ca alternativă. O scânteie, probabil de la un fulger, a provocat distrugerea dirijabilului, în acea zi ploioasă.
În data de 6 mai 1937, Hindenburg, care avea la bord 97 de persoane a ajuns cu câteva ore întârziere la stația aeriană navală Lakehurst din New Jersey, din cauza faptului că vremea era nefavorabilă.
wikipedia.orgPublic Domain
Afectată de vânt și ploaie, aeronava a zburat în zonă timp de aproximativ o oră. Cerul era brăzdat de fulgere. Aterizarea dirijabilului Hindenburg în astfel de condiții era contrară reglementărilor.
Cu toate acestea, în momentul în care Hindenburg a început aterizarea, vremea s-a înseninat. Se pare că dirijabilul Hindenburg se deplasa cu o viteză destul de mare pentru aterizare.
La scurt timp după ce pârghiile de ancorare au fost fixate, unii martori au raportat o strălucire albastră în partea superioară a dirijabilului, urmată de o flacără.
wikipedia.orgPublic Domain
wikipedia.orgPublic Domain
wikipedia.orgPublic Domain
wikipedia.org Public Domain
wikipedia.orgPublic Domain
Flacăra a fost urmată aproape simultan de o explozie care a înghițit rapid aeronava și a făcut ca aceasta să se prăbușească. În urma acestei tragedii și-au pierdut viața 35 de persoane. Spectatorii au privit cu groază cum pasagerii și echipajul au ars de vii sau au sărit în gol.
A doua zi după această tragedie oribilă, ziarele au început să publice teorii cu privire la cauza dezastrului. Până la acest incident, dirijabilele germane au fost considerate a fi aparate sigure și de mare succes. S-au vorbit și investigat multe teorii: sabotaj, defecțiuni mecanice, explozii de hidrogen, sau fulgere.
În mod surprinzător, pasagerii au continuat să rezerve bilete pentru zboruri transatlantice la bordul fratelui mai mare al dirijabilului Hindenburg, Graf Zeppelin, numit după inventatorul său.
Cu toate acestea, guvernul german a renunțat la Graf Zeppelin și a dispus ca ambițiosul Hindenburg II să fie distrus în 1940.
Cum funcționează un dirijabil?
Pentru a se ridica și a zbura, aceste dispozitive folosesc heliu, care este mai ușor decât aerul. La decolare, elicele lor motorizate intră în acțiune. Acesta este practic modul în care zboară dirijabilul, care a luat naștere în Franța în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Inițial, pentru umflarea balonului (sau a sacului) se folosea hidrogenul, dar acest gaz, fiind inflamabil, a provocat mai multe accidente, cum ar fi tragedia dirijabilului german Hindenburg. Din cauza acestor riscuri, hidrogenul a fost înlocuit cu heliu, un gaz mai puțin eficient pentru ridicarea vehiculului, dar și mult mai puțin periculos.
În ciuda îmbunătățirilor în materie de siguranță, dirijabilele sunt foarte rar folosite pentru transportul de mărfuri și pasageri, deoarece sunt mașini relativ lente – zboară cu 80 km/h, în timp ce un Boeing 737 zboară cu maximum 900 km/h. De asemenea, aceste aparate de zbor sunt mult mai vulnerabile la condițiile meteorologice. Cu toate acestea, deoarece sunt mai economice – folosesc foarte puțin combustibil – sunt utile pentru monitorizarea mediului.
Există mai multe tipuri de dirijabile, dar modelul cel mai frecvent utilizat în prezent este așa-numitul dirijabil semi-rigid. Acesta are un cadru metalic pe care se sprijină sacul de pânză (sau balonul).
Sacul este umplut cu heliu și se dilată. Fiind mai puțin dens decât aerul, gazul tinde să se ridice și împinge ușor dirijabilul, făcându-l să zboare. Cu cât dirijabilul este mai greu, cu atât este nevoie de mai mult gaz. Unele modele au 6 milioane de litri de heliu.
