Znamia: Oglinda spațială uriașă cu care Rusia a vrut să lumineze Siberia în timpul lunilor întunecate de iarnă
În anii ’90, Rusia a pus la cale un proiect ambițios și futurist: folosirea unor oglinzi uriașe plasate în spațiu pentru a reflecta lumina solară către regiunile nordice întunecate în timpul iernii. Această idee, denumită „Proiectul Znamia” (care înseamnă drapel), avea scopul de a reduce dependența de electricitate pentru iluminatul public, de a facilita activitățile economice și de a îmbunătăți calitatea vieții în zonele aflate în întuneric timp de luni întregi.
Această inițiativă a fost testată pentru prima dată în 1993, când Rusia a lansat Znamia 2, un prototip de oglindă spațială cu un diametru de 20 de metri.
Originea proiectului Znamia
Ideea de a folosi oglinzi spațiale pentru iluminare artificială nu este una nouă. Încă din anii ’20, Konstantin Țiolkovski, unul dintre părinții cosmonauticii, a propus utilizarea unor structuri reflectorizante pentru a aduce lumină suplimentară pe Pământ. Însă abia după prăbușirea Uniunii Sovietice, în anii ’90, această idee a fost pusă în aplicare de către Roskosmos, agenția spațială rusă.
Mai mult decât atât, în 1923, pionierul german al rachetelor, Hermann Oberth, a propus ideea în cartea sa „Racheta în spațiul planetar”. Hermann Oberth, unul dintre pionierii rachetelor și ai zborului spațial, a realizat o demonstrație matematică privind modul în care o rachetă ar putea depăși gravitația Pământului, însă teoria sa a fost inițial respinsă de Universitatea Heidelberg.
Pe lângă aceasta, el a imaginat o vastă rețea de oglinzi concave reglabile, capabile să concentreze lumina solară într-un singur punct de pe Pământ. Oberth considera că un astfel de sistem ar putea preveni catastrofe, cum ar fi scufundarea Titanicului, oferind sprijin supraviețuitorilor. Totodată, el credea că aceste oglinzi ar putea avea aplicații în topirea ghețarilor ce blochează rutele maritime sau chiar în influențarea condițiilor meteorologice.
În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, fizicienii germani au explorat posibilitatea utilizării oglinzilor spațiale în scopuri militare. Oamenii de știință de la centrul de cercetare din Hillersleben au început să dezvolte un proiect ambițios numit Sonnengewehr, sau „arma Soarelui”. Acest concept prevedea plasarea unei oglinzi gigantice pe orbită pentru a concentra razele solare asupra unor ținte de pe Pământ, având potențialul de a provoca incendii masive și de a evapora lacuri. Conform estimărilor cercetătorilor germani, această armă futuristă ar fi putut deveni funcțională în aproximativ 50 de ani.
În 1978, inginerul german Dr. Krafft Ehricke, specialist în tehnologia rachetelor, a propus un concept inovator care presupunea plasarea unor oglinzi gigantice pe orbită. Acestea ar fi avut rolul de a reflecta lumina solară în timpul nopții, permițând astfel fermierilor să continue lucrul non-stop. De asemenea, el a sugerat că aceste oglinzi ar putea direcționa lumina Soarelui către panouri solare de pe Pământ, oferind o sursă constantă de energie electrică. Ehricke a numit această idee revoluționară „Power Soletta”, considerând că ar putea aduce beneficii semnificative în domeniul agriculturii și al producției de energie regenerabilă.
Așadar, această idee de a folosi oglinzi imense pentru luminarea Siberiei în timpul lunilor întunecate de iarnă nu era una noua.
Obiectivele proiectului Znamia:
Furnizarea de lumină naturală în timpul nopții în regiunile afectate de iernile lungi și întunecate.
Reducerea consumului de energie electrică pentru iluminatul public și industrial.
Crearea unei alternative pentru situații de urgență, cum ar fi dezastrele naturale, unde iluminarea artificială ar fi esențială.
Testarea unor tehnologii noi pentru explorarea spațiului.
Citește și: Povestea lui Sergei Krikalev, cosmonautul abandonat în spațiu
Lansarea și testele proiectului
Znamia 2 – primul test real
wikipedia.org
În data de 4 februarie 1993, a fost lansat primul prototip al proiectului, Znamia 2, care avea un diametru de 20 de metri. Oglinda era fabricată dintr-un material ultra-subțire și reflectorizant, asemănător foliei de aluminiu, și a fost atașată unei rachete Progress M-15.
Având o viteză de 8 kilometri pe secundă, peticul de lumină a trecut prin sudul Franței, Elveția, Germania, Polonia și vestul Rusiei. Echipajul de pe Mir a putut vedea o rază slabă de lumină care se reflecta înspre Pământ, în timp ce oglinda se mișca pe orbită, conform bbc.com.
Rezultatele:
✅ Oglinda a reușit să reflecte lumina solară către Pământ.
✅ Un fascicul luminos cu un diametru de aproximativ 5 km a fost proiectat pe suprafața Terrei.
✅ Lumina reflectată a avut o intensitate de aproape 10 ori mai mare decât cea a Lunii pline (dat nu a fost suficient de puternică pentru a înlocui iluminatul electric).
✅ Fasciculul de lumină a traversat rapid mai multe regiuni ale Rusiei.
Însă, din cauza mișcării orbitale rapide a satelitului, zona iluminată s-a mutat constant, ceea ce a făcut imposibilă utilizarea practică a sistemului pentru iluminat artificial constant. După câteva ore, oglinda spațială a intrat în atmosfera Pământului și a ars deasupra Canadei.
Znamia 2.5 – un eșec neașteptat
Încurajați de succesul parțial al proiectului Znamia 2, oamenii de știință ruși au plănuit o versiune mai mare și mai eficientă – Znamia 2.5, care ar fi avut un diametru de 25 de metri. Aceasta a fost lansată în 1999, însă misiunea a eșuat. În timpul desfășurării, oglinda s-a încurcat în antenele modulului Progress, ceea ce a dus la pierderea controlului asupra acesteia și la arderea sa în atmosferă.
Acest eșec a pus capăt proiectului, iar Roskosmos nu a mai continuat dezvoltarea oglinzilor spațiale.
De ce a fost abandonat proiectul?
Deși conceptul Znamia era inovator, existau mai multe obstacole tehnice și practice care au dus la abandonarea proiectului:
Dificultăți tehnice – Materialele folosite pentru oglinzi erau extrem de subțiri și fragile, ceea ce făcea desfășurarea lor foarte complicată.
Lumină insuficientă – Deși lumina reflectată era vizibilă, intensitatea ei nu era suficient de mare pentru a înlocui iluminatul electric.
Probleme de stabilitate orbitală – Oglinzile trebuiau poziționate cu precizie pentru a menține iluminarea constantă, dar mișcarea rapidă a sateliților făcea acest lucru extrem de dificil.
Costuri ridicate – Proiectul necesita investiții semnificative, iar Rusia, aflată în criză economică în anii ’90, nu avea fonduri pentru astfel de experimente futuriste.
Îngrijorări ecologice și sociale – Astronomii și oamenii de știință au avertizat că oglinzile ar putea interfera cu ecosistemele nocturne și cu observațiile astronomice.
Ce ar fi fost dacă proiectul ar fi reușit?
Dacă Znamia ar fi fost perfecționat, acesta ar fi avut numeroase aplicații revoluționare:
✅ Iluminarea orașelor pe timp de noapte, reducând consumul de electricitate.
✅ Sprijinirea zonelor afectate de dezastre naturale, unde infrastructura electrică a fost distrusă.
✅ Extinderea zonelor agricole în regiunile nordice, prin prelungirea expunerii la lumină.
✅ Folosirea în explorarea spațială, ca sursă de lumină artificială pentru baze lunare sau marțiene.
Proiectul Znamia a fost una dintre cele mai neobișnuite și ambițioase încercări ale Rusiei de a folosi tehnologia spațială în beneficiul umanității. Deși a eșuat, a demonstrat că ideea de a reflecta lumina solară din spațiu este posibilă și că astfel de soluții ar putea fi utilizate în viitor.
Astăzi, concepte similare sunt reluate de NASA și alte agenții spațiale, care explorează posibilitatea de a folosi oglinzi orbitale pentru iluminarea coloniilor spațiale.
Deși Znamia a fost un vis ambițios care nu s-a concretizat, rămâne un exemplu fascinant al ingeniozității umane și al dorinței de a depăși limitele tehnologiei.