Adevăratul motiv pentru care egiptenii își mumificau morții
Există o concepție greșită conform căreia egiptenii aplicau tehnici complexe de mumificare a morților doar pentru a le conserva trupurile.
Această concepție greșită provine din faptul că mumiile acestei civilizații sunt unele dintre cele mai bine conservate, care au rezistat de-a lungul anilor, în ciuda climei din acele zone.
Totuși, acesta este doar un aspect al sistemului complex de credințe care stă la baza ritualurilor de mumificare din Egiptul antic.
Iată de ce:
Ce este mumificarea și când a început să fie practicată?
Yair Haklai, CC BY-SA 4.0
Egiptenii nu au fost primii care au dezvoltat procese eficiente de mumificare. Dimpotrivă, unele corpuri preistorice sunt perfect conservate ca urmare a mediului natural în care au fost îngropate.
Cel mai bun exemplu este reprezentat de mumiile Chinchorro, unele dintre cele mai vechi mumii din lume, care datează din anul 5050 î.Hr., găsite în deșertul Atacama.
În acest caz, cadavrele au fost conservate de salinitatea deșertului din Chile. Cu toate acestea, mumiile egiptene nu au fost simple cadavre mumificate, ci aveau parte de un ritual specific, cu un simbolism complex și vrăji care asigurau că sufletele oamenilor ajung la Judecata lui Osiris, versiunea egipteană a „judecății finale”.
Ideea că egiptenii practicau mumificarea doar pentru a conserva corpurile își are originile eronate la cercetătorii occidentali, în special egiptologii din Epoca Victoriană.
Călătoria celor morți începea cu plecarea spiritului din această lume, simbolizată ca o pasăre care își ia zborul. Cu toate acestea, călătoria nu era una ușoară. Pentru egipteni, viața de apoi era plină de capcane și obstacole pe care sufletul trebuia să le depășească pentru a ajunge la Judecata lui Osiris, unde se stabilea dacă inima sa era mai ușoară decât greutatea zeița justiției Maat.
Louvre Museum , CC BY-SA 2.0 FR
Se spunea că Osiris punea inima persoanei pe un cântar, în raport cu greutatea zeiței. Dacă persoana respectivă a dus o viață corectă, sufletul său era integrat în univers.
În caz contrar, inima sa servea drept hrană pentru Sobek, zeul crocodililor. Pentru ca această călătorie să fie cel puțin mai suportabilă, egiptenii au scris pergamente pline de incantații și sfaturi, cunoscute sub numele de Cartea Morților.
Un ghid pentru a găsi calea spre divinitate
Vania Teofilo, CC BY-SA 3.0
Ar fi eronat să credem că egiptenii au dezvoltat procese de mumificare atât de complexe doar pentru a conserva trupurile morților lor. Dimpotrivă, arheologii de la Universitatea din Manchester susțin că aceste proceduri erau „un mod de a-și conduce morții către divinitate”.
Pentru a mumifica rămășițele unei persoane, egiptenii inițiau un ritual care putea dura săptămâni întregi. Pe lângă îndepărtarea organelor vitale, organele erau plasate în vase specifice ca ofrandă pentru cei patru fii ai lui Horus. Toată această procedură era efectuată pentru a se asigura că sufletul celui decedat putea transcende planul fizic și se putea în sfârșit elibera de legăturile pământești.
Indiferent de stratul social sau de statutul economic al celui decedat, egiptenii considerau aceste ritualuri necesare. Astfel, atât oamenii de rând, cât și faraonii erau mumificați, cu tot fastul și luxul pe care și-l puteau permite.
Chiar și ritualul de mumificare era, prin urmare, incredibil de personalizat: masca mortuară trebuia să reprezinte cu fidelitate persoana decedată, iar fiecare avea propria Carte a Morților.
Privit din această perspectivă, acest ritual era un act intim. Pe lângă faptul că era un spațiu de despărțire de cei dragi – rude, prieteni și chiar animale de companie – era și un mod de a-i călăuzi spre divinitate.
