Privind la suprafața azurie a Mării Negre – este dificil chiar să ne imaginăm că în apele sale, pornind de la o adâncime de 200 de metri și până la 2000 de metri, există hidrogen sulfurat, impropriu vieții (nu există floră și faună).

Dacă delfinii, peștii și alte organisme marine trăiesc în straturile superioare ale mării, restul de 90% din apă este aproape fără viață.

Numai anumite tipuri de bacterii pot exista în astfel de condiții insuportabile. Bacterii care au reușit să se acomodeze acestui mediu ostil.

Marea Neagră are o structură foarte interesantă. Apa sa este împărțită în mai multe straturi care nu sunt amestecate între ele. Stratul subțire al mării este bogat în oxigen și materie organică. Aici este concentrată diversitatea faunei Mării Negre. Dar, pornind de la o adâncime de 100 de metri, se constată o scădere a cantității de oxigen dizolvat, iar de la o adâncime de 200 de metri, în apele mării se găsește hidrogen sulfurat toxic. Hidrogenul sulfurat este un gaz, care este solubil în apă, dar care în contact cu aerul este inflamabil.

Bazinul marin are forma unui vas de până la 2000 de metri adâncime. Prin Strâmtoarea Cherci, Marea Neagră este legată de Marea Azov, prin Bosfor de Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele de Marea Egee și deci de Marea Mediterană.

 

Marea este alimentată de precipitații și apă proaspătă de la afluenții săi. Dar acest lucru nu este suficient pentru a reduce concentrația hidrogenului sulfurat din mare.

Conținutul de hidrogen sulfurat crește cu adâncimea și atinge un punct maxim la aproximativ 2000 metri – 9,6 mg/l apă. Apoi, la baza inferioară, scade treptat la 5,7 mg/l. Potrivit experților, în Marea Neagră se găsește cea mai mare cantitate de hidrogen sulfurat din lume. Acumulările de sulfuri de hidrogen se găsesc și în largul oceanelor, dar nicăieri nu există un număr atât de mare de oameni care locuiesc pe țărmurile „rezervorului de hidrogen sulfurat”, cum este cazul litoralului Mării Negre.

Unele studii indică faptul că, pe lângă hidrogen sulfurat, Marea Neagră conține, de asemenea, o cantitate mare de metan.

Dar de unde a apărut atât de mult hidrogen sulfurat în apele Mării Negre? Există mai multe teorii în acest sens.

Conform unei singure variante, hidrogenul sulfurat se formează la baza atunci când materia organică se descompune. Și din cauza circulației slabe a apei se acumulează acolo în cantități mari. Potrivit experților, materia organică din apele Dunării, Niprului și a altor afluenți are un impact negativ semnificativ asupra stării ecologice a rezervorului.

A doua versiune precizează că hidrogenul sulfurat este eliberat din găurile crustei terestre de pe fundul mării.

Cea de-a treia versiune este aceea că bacteriile anaerobe, care transformă sulfații din reziduurile organice în hidrogen sulfurat, sunt de vină pentru concentrația ridicată de hidrogen sulfurat.

Despre exploatarea masei uriaşe de hidrogen sulfurat din adâncul Mării Negre s-a discutat chiar înainte de 1989. Nicolae Ceauşescu ar fi vrut să construiască o centrală care să folosească hidrogenul, însă Rusia nu a fost de acord, iar planul a fost abandonat.

Conform specialiștilor, dacă ar putea fi găsită o metodă de extracţie sau de prelucrare din mare a hidrogenului sulfurat, această comoară naturală probabil că ar reprezenta o sursă de energie extraordinară. Însă, este nevoie de bani pentru acest lucru, iar nimeni pare să nu fie interesat să finanțeze un astfel de proiect.

hidrogen sulfurat in marea neagra

Ce este mai grav? Ecologiştii atrag atenţia că viaţa subacvatică ar putea dispărea în câţiva zeci de ani, dacă din mare nu este extrasă cantitatea uriaşă de hidrogen sulfurat.


Citește și: Locul sălbatic din România unde poți înota cu delfinii