Cum arăta orașul București în februarie 1954, sub troiene de 5 metri: Vântul bătea cu 126 km/oră
Iarna anului 1954 rămâne în istoria României ca una dintre cele mai aspre și devastatoare perioade de frig și ninsoare pe care țara le-a cunoscut vreodată. În luna februarie, un viscol puternic a lovit România, paralizând întreaga țară și acoperind Capitala sub troiene de până la 5 metri. Vânturile extreme, care au atins viteze de 126 km/h, au transformat această iarnă într-un coșmar alb, blocând orașele și satele sub nămeți și provocând haos în transport, economie și viața de zi cu zi a oamenilor. În plus, temperaturile au fost extrem de scăzute, de până la -25 de grade Celsius.
Capitala României a fost una dintre cele mai grav afectate zone din țară
Puțini sunt cei care pot depune mărturie despre viscolul din februarie 1954, însă noi, ceilalți, care nu am trăit în acele vremuri, putem doar să ne rugăm ca situația din iarna lui ’54 să nu se mai repete.
Chiar dacă pare a fi o poveste desprinsă din cărțile lui Andersen, zeci de fotografii sunt încă dovada vie că orașul București, capitala tinerei Republici Populare Române, a fost lovit de ceea ce avea să fie cea mai cruntă iarnă din secolul XX.
În prima săptămână din februarie 1954, troienele au ajuns chiar și la 5 metri înălțime în sud-est. Conștienți că riscă să moară de foame sau de frig în case, românii au săpat tunel prin omăt, au cărat zăpada cu caruțele până la Dambovița, până când stratul s-a mai netezit.
În fața acestui dezastru, autoritățile comuniste au fost puse într-o situație extrem de dificilă. Regimul a mobilizat mii de soldați și voluntari pentru a ajuta la deszăpezirea drumurilor și căilor ferate.
Pentru că militarii nu făceau față, la radioul public Consiliul de Miniștri ai Republicii Populare Române transmitea populației să iasă la deszăpezire și să ajute la aprovizionarea cu alimente a celor aflați în zonele izolate de viscol.
Abia atunci au fost scoase tancurile Armatei, pentru că prin zăpada nebătătorită riscau să se răstoarne. Unii martori ai Marelui Viscol și-au amintit că după topirea nămeților au fost găsite mașini acoperite de troiene și care fuseseră strivite de șenile.
Uzina Grozăveşti elimina apă caldă, iar zăpada se topea pentru că altfel exista pericolul să se formeze poduri de gheaţă. Primele maşini speciale de deszăpezire au fost aduse imediat după Marele Viscol din URSS.
Funcționarii au fost scoși din birouri pentru a ajuta la deszăpezirea bulevardului Magheru. Astfel, în data de 4 februarie, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române a transmis un comunicat prin care informa că toți cetățenii capabili de muncă erau datori să participe la lucrările de deszăpezire și de aprovizionare cu alimente a populației.
Cantitatea maximă de zăpadă depusă în 3 februarie 1954 a fost de 115,9 l/mp în 24 de ore, la Grivița. Tot atunci, în 3 şi 4 februarie, vântul a atins o viteză-record în Bucureşti:126 km/oră.
Mai jos îți prezentăm câteva cadre din acele zile friguroase pentru a te convinge câtă zăpadă era. Pozele sunt din arhiva Agerpres, care și-a trimis fotoreporterii pe străzile din București să documenteze evenimentele.
Piața Brătianu (Piața Nicolae Bălcescu)
Bulevardul Nicolae Bălcescu
Bulevardul Republicii
Bulevardul 6 Martie
Strada Brezoianu
Podul Uranus
Splaiul Independenței
Cartierul Izvor
Piața Casei Centrale a Armatei
Calea Victoriei
Calea Dudești
Alte zone
Marele viscol din februarie 1954 rămâne cea mai aspră iarnă din istoria modernă a României. Cu temperaturi extreme, vânturi puternice și troiene de zăpadă care au îngropat orașe întregi, acest eveniment a rămas adânc întipărit în memoria colectivă. Chiar dacă iarna de astăzi este mult mai blândă datorită schimbărilor climatice, amintirea acelor zile de coșmar ne reamintește cât de imprevizibilă și puternică poate fi natura.
Imaginile prezentate sant extraordinare. In ceeace priveste actiunea de deszapezire a Bucurestiului a fost o mobilizare extraordinara, In acea perioada eram la studii in Bucuresti avand caminul in cartirul 23 August ,pe B-dul Muncii . Am primit lopeti si am participat la deszapezire in curtea caminului si caile de acces la camin. Au venit si militari cu schiurile pentru aprovizionarea magazinelor cu paine si produse alimentare..A fost o iarna foarte grea pentru toti.,dar eram tineri si parca pentru noi era si un prilej de bucurie ca participam la astfel de actiune.. Dupa cateva zile cand a inceput sa circule trenul din gara Filaret am plecat la Giurgiu la parinti.,,Unde am ramas cateva zile .
Imi amintesc bine de Viscolul din 54, aveam 11 ani pe vremea aceea. Locuiam in Cotroceni pe Dr. Lister intr-un bloc chiar vizavi de biserica Sf. Elefterie Nou. Ferestrele de la parterul blocului erau partial blocate de zapada. Nu am mers la scoala, Cuibul cu Barza, cam o luna, noi copii am profitat si ne-am dat cu sania pe dealul Tacalie. La inceput militarii aduceau painea cu saniile in parcul din fata bisericii si se distribuia la oameni. Tramvaiul, care circula pe Dr. Lister atunci, n-a mers cateva saptamani. Strada era ca un tunel, marginita de un zid inalt de zapada. Incet, incet lucrurile au revenit la normal.
Ați indicat că în Sud-Est înălțimea zăpezii ajungea până la 5 m.
Este adevărat, dar nu în oraș ci în anumite zone viscolite în câmpie.
Adaug că datorită „tranșeei” înguste, un tramway a strivit mortal pe tânărul poet Labiș.