De ce găurile negre, „marii prădători ai Universului”, au această denumire?
Găurile negre sunt printre cele mai enigmatice obiecte din Univers. Prima imagine a unei găuri negre a fost realizată în 2019 de EHT (Event Horizon Telescope). Fotografia izbitoare a găurii negre din centrul galaxiei M87, aflată la 55 de milioane de ani-lumină de Pământ, a entuziasmat oamenii de știință din întreaga lume.
Potrivit NASA, o gaură neagră este un obiect astronomic cu o atracție gravitațională atât de puternică încât nimic, nici măcar lumina, nu îi poate scăpa. Dacă luăm în considerare acest lucru, aceste entități cosmice, care stârnesc atât teamă, cât și interes, reprezintă unul dintre marile puncte de interes pentru astronomi. Dar de ce sunt numite astfel găurile negre?
O gaură neagră a fost cândva un obiect astronomic de proporții uriașe, cu o strălucire pe care numai corpurile din categoria sa o pot emite. Ne referim la stele, „motoare de energie cosmică”, fascinantele corpuri cosmice care produc, printre altele, lumină și căldură.
Este curios faptul că același lucru poate prezenta două lucruri opuse în cursul existenței sale, precum lumina și întunericul. Ei bine, acesta este cazul stelelor care, în cele din urmă, ajung să devină găuri negre.
Benjamin de Bivort; Strader, et al.; NRAO/AUI/NSF, CC BY 3.0
Găurile negre stelare sunt, pe scurt, rămășițele unor stele masive care au ajuns la sfârșitul ciclului lor de viață și au colapsat într-o regiune incredibil de densă a spațiu-timpului. Forța gravitațională este atât de puternică încât nimic – nici măcar lumina – nu poate scăpa de pe suprafața sa, iar legile timpului și ale spațiului devin deformate.
Încă de când au fost descoperite, astronomii și astrofizicienii s-au străduit să afle mai multe despre aceste obiecte ciudate și misterioase. Acest lucru nu a fost deloc ușor și a necesitat eforturile a generații întregi de oameni de știință. Au rămas mai multe întrebări decât răspunsuri. Dar ceea ce au aflat până acum a dezvăluit deja multe despre Universul în care trăim și despre legile care îl guvernează.
European Southern Observatory CC BY 2.0 DEED
După ce au teoretizat existența lor, oamenii de știință au început să vadă indicii ale acestor obiecte în a doua jumătate a secolului XX. Prin studierea efectelor acestora asupra spațiului din jurul lor, ei au reușit să identifice în mod indirect unde se află găurile negre. În prezent, mulți astronomi cred că majoritatea galaxiilor au în centrul lor o gaură neagră supermasivă (SMBH), iar acest lucru include Calea Lactee.
Calea Lactee ar putea conține peste 100 de milioane de găuri negre, deși detectarea acestor bestii gurmande este foarte dificilă. În inima Căii Lactee se află o gaură neagră supermasivă – Sagittarius A. Structura colosală are o masă de aproximativ 4 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui și se află la o distanță de aproximativ 26.000 de ani-lumină de Pământ, potrivit unui comunicat NASA.
Așa cum am menționat la început, găurile negre nu lasă nimic să scape. Ele sunt ca niște închisori din care lucrurile nu se mai întorc niciodată. De aici și motivul numelui lor.
wikipedia.org
Potrivit scriitoarei de știință Marcia Bartusiak, termenul „gaură neagră” a fost folosit pentru prima dată de fizicianul Robert H. Dicke în timpul prelegerilor sale de la Princeton în 1960, când a comparat aceste corpuri cosmice cu Gaura Neagră din Calcutta – o închisoare celebră din India secolului al XVIII-lea din care se spune că nimeni nu se mai întoarcea.
Mai târziu, John Wheeler, un alt fizician american, a contribuit la popularizarea termenului de „gaură neagră” pentru a se referi la prădătorii vorace ai Universului, așa cum a făcut Robert H. Dicke în prelegerile sale de la Princeton în 1960, conform interestingengineering.com.
De atunci, articolele științifice de la începutul anilor 1960 au recurs la aceeași denumire pentru aceste entități. Și așa mai departe, până în prezent.
