O întrebare frecventă, și bine justificată, este cea pusă aici. Nu este vorba doar de Soare, ci de orice altă stea din Univers. Aceste corpuri luminoase emit o energie atât de puternică, încât este curios să observăm că fascinantul cosmos rămâne o întunecime nesfârșită. Așadar, de ce nu luminează Soarele spațiul, cu toate pare pare atât de strălucitor de pe Pământ?

Un lucru similar se întâmplă cu un bec în întuneric, deoarece acesta poate lumina foarte bine într-o cameră întunecată, dar nu prea bine într-un spațiu deschis, în timpul nopții. Ceea ce observăm, la o dimensiune superioară, este că Soarele luminează bine în jumătatea atmosferei Pământului care este îndreptată spre el, dar nu și în cealaltă jumătate sau în spațiul interplanetar, unde domină întunericul.

Pentru a înțelege „de ce Soarele nu luminează spațiul”, trebuie să luâm în considerare mai multe detalii. Iată care este explicația.

Sursa de lumină

NASA 

Soarele este o stea și, prin urmare, generează energie de pe suprafața sa sferică în principal sub formă de radiații electromagnetice sau fotoni. Cea mai mare parte a acestei radiații este vizibilă, ea fiind lumină.

Steaua din sistemul nostru planetar este o sursă puternică de lumină. Radiația emisă de Soare este emisă în toate direcțiile spațiului, în formă sferică. Fluxul scade rapid odată cu distanța. Mai exact, este invers proporțional cu pătratul distanței.

Acestea fiind spuse, cineva din spațiu care privește spre Soare va vedea un flux din ce în ce mai slab pe măsură ce se îndepărtează. Dar, în plus, el va vedea lumina doar dacă privește în direcția sa, deoarece aceasta se propagă în linie dreaptă; în alte direcții, spațiul interplanetar este foarte întunecat. De aici rezultă cel de-al doilea aspect: dispersia și reflexia luminii.

Dispersia și reflexia luminii

Tyler van der Hoeven

Pentru a ilumina un anumit spațiu în mod mai mult sau mai puțin uniform, este necesar un mediu care să reflecte și/sau să împrăștie lumina provenită de la o sursă în toate direcțiile.

Să luăm din nou exemplul becului: un astfel de obiect poate ilumina bine o încăpere, deoarece pereții reflectă lumina, dar într-un spațiu deschis, în timpul nopții, acesta luminează prost. Aici intervin factori precum distanța, dispersia luminii și chiar prezența altor lumini sau a ceții, dacă este cazul.

În cazul Pământului, lumina care vine direct de la Soare, în jumătatea îndreptată spre el, este împrăștiată de atmosferă, ceea ce face ca întreaga atmosferă să fie iluminată uniform. De altfel, acest efect este cel care conferă cerului pe timp de zi nuanța albastră, deoarece radiația albastră este cel mai bine dispersată de micile particule din atmosferă.

Astfel, răspunsul la întrebarea de ce Soarele nu luminează spațiul este acela că spațiul este relativ gol, nu există suficiente particule pentru a împrăștia eficient lumina solară, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în atmosfera acelui loc din spațiul cosmic numit Pământ. Practic, universul este întunecat pentru că fotonii nu interacționează cu vidul din spațiul cosmic.


Citește și: Linia Kármán: Unde se termină atmosfera Pământului și începe spațiul cosmic