Cel mai vechi poem de dragoste din istorie, scris acum aproximativ 4.000 de ani: Cui i-a fost adresat și ce mesaj ascunde
Cel mai vechi poem de dragoste cunoscut a fost găsit sculptat pe o tăbliță de lut din Mesopotamia și are o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Originea și istoria sa sunt fascinante.
Ceea ce se crede a fi cel mai vechi poem de dragoste din lume este listat pe site-ul oficial Guinness World Records și este cunoscut sub numele de „Istanbul 2461”. Tăblița este în prezent expusă publicului la Muzeul Orientului Antic din Istanbul.
Autorul acestui poem este necunoscut, dar se crede că a fost scris de o mireasă a regelui sumerian Shu-Sin, care a domnit în Sumer între anii 2037 și 2029 î.Hr. Conținutul poemului este surprinzător de erotic, iar povestea descoperirii și originii sale este fascinantă.
Cum a fost descoperit cel mai vechi poem de dragoste din istorie
Cel mai vechi poem de dragoste din lume este scris pe o tăbliță de lut din vremea sumerienilor, care au inventat scrisul în jurul anului 3500 î.Hr. (ansamblul de simboluri care au redat limbile folosite: hurta, hitita, urarteana, elamita etc.). Arheologii au scos-o la iveală la Nippur, în Mesopotamia inferioară, în timpul unor săpături efectuate între 1889 și 1900.
Tăblița cu fascinantul poem a fost identificată printre alte 74.000 de tăblițe, iar aceasta avea numărul 2461. Din acest motiv, poemul este cunoscut sub numele de „Istanbul 2461”, deși în realitate acest balbale (poem sumerian) a fost tradus cu titlurile „Mire, petrece noaptea în casa noastră până în zori” sau „Un cântec de dragoste al lui Shu-Suen”.
Conținutul poemului nu a fost cunoscut până în 1951, când această tăbliță a fost tradusă de către Samuel Noah Kramer în timpul anilor de studiu la Muzeul din Istanbul. Samuel Noah Kramer a explicat în cartea sa „The Story Begins in Sumer” momentul în care și-a dat seama că este vorba despre un poem de dragoste cu anumite conotații erotice.
„Când am văzut-o pentru prima dată, mi-am dat seama curând că citeam un poem împărțit în mai multe strofe care celebra dragostea dintre o mireasă fericită și un rege pe nume Shu-Sin. Pe măsură ce citeam poemul din nou și din nou, nu mai exista nicio îndoială cu privire la conținutul său: ceea ce țineam în mâna mea era unul dintre cele mai vechi poeme de dragoste scrise de mâna omului”.
Totuși, aceasta nu era doar o poezie de dragoste, ci făcea parte din ritualul sacru, efectuat în fiecare an, cunoscut sub numele de „căsătoria sacră”, în care regele se căsătorea simbolic cu zeița Inanna și asigura fertilitatea și prosperitatea pentru anul următor.
Conform lui Kramer: „O dată pe an, conform credinței sumeriene, era datoria sacră a conducătorului să se căsătorească cu o preoteasă a Inannei, zeița iubirii și a procreării, pentru a asigura fertilitatea solului și pe cea a femeii. Ceremonia consacrată era celebrată în ziua de Anul Nou și era precedată de ospețe și banchete însoțite de muzică, cântece și dans. Poemul înscris pe mica tăbliță de lut de la Istanbul a fost, după toate probabilitățile, recitat de mireasa aleasă a regelui Shu-Sin în timpul uneia dintre aceste sărbători”.
AmakuhaCC0
Acesta este poemul tradus de către Kramer:
„Mirele, iubitul inimii mele,
Mare este frumusețea ta, dulce ca mierea,
Leu, iubit al inimii mele,
Mare este frumusețea ta, dulce ca mierea.
M-ai captivat, lasă-mă să stau tremurând în fața ta.
Iubitule, te-aș lăsa să mă duci în dormitor,
M-ai captivat, lasă-mă să stau tremurând în fața ta,
Leu, te-aș lăsa să mă duci în dormitor.
Mirele meu, lasă-mă să te mângâi,
Mângâierea mea prețioasă este mai savuroasă decât mierea,
În camera de culcare, plină de miere,
Lasă-mă să mă bucur de frumusețea ta cea bună,
Leu, lasă-mă să te mângâi,
Mângâierea mea prețioasă e mai savuroasă decât mierea.
Mire, ai avut plăcerea de a te bucura de mine,
Spune-i mamei mele, ea îți va da delicatese,
Tatăl meu, el îți va da daruri.
Spiritul tău, știu cum să-ți înveselesc spiritul,
Mire, dormi în casa noastră până în zori.
Inima ta, știu cum să-ți fac inima să se bucure,
Leu, dormi în casa noastră până în zori.
Tu, pentru că mă iubești, te implor să-mi oferi mângâierile tale,
Domnul meu zeu, domnul meu protector,
Shu-Sin al meu, care înveselește inima lui Enlil,
Te implor să-mi dai mângâierile tale.
Pe locul tău, dulce ca mierea, Te rog să-ți pui mâna,
Pune-ți mâna pe el ca pe o haină de gishban,
Acoperă-l ca pe o haină de gishban-sikin”.
Istoria celui mai vechi poem de dragoste din lume
Shu-Sin a domnit ca rege în orașul Ur între anii 1973-1964 î.Hr. conform a ceea ce este cunoscut în cercurile de cercetători drept „cronologie scurtă”, dar, conform „cronologiei lungi” folosită de unii cercetători, a domnit între anii 2037-2029 î.Hr.
Shu-Sin a fost fiul cel mic al lui Shulgi din Ur (r. 2029-1982 î.Hr.), unul dintre cei mai mari regi din perioada Ur III (2047-1750 î.Hr.).
Fiul său, Amar-Suen (r. 1982-1973 î.Hr.), a oprit revoltele și a menținut regatul până la moartea sa (provocată de mușcătura uni scorpion), moment în care Shu-Sin, considerat unul dintre cei mai buni, dacă nu chiar cel mai bun rege din perioada Ur III, a urcat pe tron.
Potrivit worldhistory.org, în afară de acest poem, „Shu-Sin a fost, de asemenea, protagonistul masculin într-o serie de poeme erotice în akkadiană scrise sub formă de dialog, asemănătoare cu „Cântarea Cântărilor” de mai târziu”. Așadar, cu mult timp înainte ca narațiunile biblice să fie consemnate, mesopotamienii scriau „primele schițe” ale unora dintre cele mai influente opere din istoria lumii.
Lucrările arheologice efectuate în Mesopotamia în secolul al XIX-lea au schimbat complet modul în care istoria și lumea pot fi înțelese. Cândva, trecutul antic se oprea cu Biblia și cu versiunea istoriei prezentată în relatările biblice. În urma descoperirii trecutului antic al Mesopotamiei, istoria a fost lărgită, aprofundată, iar povestea umanității a devenit mult mai complexă și mai interesantă. Literatura din Mesopotamia antică a oferit primele forme de literatură universală, primele expresii ale emoțiilor și experiențelor umane și, printre acestea, experiența iubirii și a pasiunii prin cel mai vechi poem de dragoste din lume.
