Elisabeta Rizea, o eroină a luptei anticomuniste din România
Supranumită „Viteaza din Nucşoara“, Elisabeta Rizea a luptat cu mult curaj în fața comuniștilor, și-a sacrificat viața pentru a își ajuta semenii și a trecut prin chinuri de neimaginat. Aceasta a fost închisă timp de 12 ani, pentru faptul că a ajutat eroii rezistenţei anticomuniste din Munţii Făgăraşului.
Povestea ei de viața este una demnă de un film.
Născută în data de 28 iunie 1912, în comuna Domnești, județul Argeș, Elisabeta Rizea a fost fiica unor oameni simpli, care s-au chinuit să-i crească pe cei opt copii ai familiei.
Alintată „Țuţa”, Elisabeta a urmat șapte clase primare la școala din satul natal, însă din cauza problemelor financiare ale familiei, a renunţat la școală pentru a munci pământul.
În anul 1931, la doar 19 ani, ea se stabileşte în satul argeşean Nucșoara, unde se căsătoreşte cu Gheorghe Rizea, unul dintre angajații unchiului său, Gheorghe Șuța.
După venirea la putere a comuniștilor, din 1945, viața Elisabetei Rizea s-a schimbat complet. În anul 1946, în „ziua alegerilor fără opţiune” din 19 noiembrie, unchiul Elisabetei, liderul țărănist Gheorghe Șuța, este ucis de comuniști. Motivul: împotrivirea faţă de regimul comunist.
wikipedia.org
Moartea unchiului său a tulburat-o pe Elisabeta Rizea și a determinat-o să lupte împotriva sistemului. Mânată de ura faţă de comuniştii care i-au ucis unchiul şi care îi hărţuiau apropiaţii, Elisabeta Rizea s-a alăturat şi ea rezistenţei anticomuniste.
Pentru că a hotărât să-i ajute pe „Haiducii Muscelului”, o grupare din care făceau parte Gheorghe Rizea și foşti deputaţi, avocaţi, profesori, cât și oameni simpli, care nu avuseseră o funcție, Elisabeta Rizea a fost numită ”duşman al poporului”, iar gospodăria ei din Nucşoara a fost botezată de comunişti ”casă de bandiţi”. Bandiții fiind eroii rezistenţei anticomuniste, ascunşi în Munţii Făgăraşului.
Elisabeta Rizea i-a ajutat pe ascuns pe acești oameni, ducându-le mâncare și tot ce mai aveau nevoie pentru a rezista în sălbăticie și oferindu-le informații privind activitățile comuniștilor.
Însă, în data de 18 iunie 1949, Elisabeta Rizea a fost prinsă. Au urmat scene greu de descris. Femeia a fost bătută cu bestialitate. Mai mult decât atât, comuniștii au ținut-o nemâncată timp de 4 zile, în beciul unei case. Cea care a dat-o în vileag a fost chiar o consăteană de-ale sale.
A fost prins și soțul ei, Gheorghe Rizea, anchetat și condamnat la 14 ani de închisoare.
În 1950, Elisabeta Rizea este condamnată la 6 ani de muncă silnică pentru favorizarea infractorului. A fost închisă inițial în închisoarea Jilava, apoi mutată în închisoarea Mislea și eliberată în 1956.
Cu toate că a fost torturată în închisoare, Elisabeta Rizea nu s-a lăsat pradă fricii în fața comuniștilor. După eliberarea din închisoare, ea a continuat să îi ajute pe cei care luptau împotriva sistemului.
Până în anul 1958, femeia a continuat să îi ajute pe „Haiducii Muscelului”. Totul până într-o zi, când Elisabeta Rizea este arestată din nou, apoi anchetată de securitate și condamnată de Tribunalul Militar la 25 de ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii.
A fost încarcerată la închisoarea Pitești, fiind torturată de comunişti pentru a spune unde se ascundea în munţii gruparea de rezistenţă. Chiar dacă a fost bătută până la leșin, i-a fost smuls părul din cap, femeia nu a spus nimic despre „Haiducii Muscelului”.
Ulterior, a fost mutată la Penitenciarele de la Miercurea Ciuc şi Arad.
Elisabeta Rizea a declarat: ” Dacă vorbeam, omorau jumătate de sat”.
În anul 1964, Elisabeta Rizea a fost eliberată din închisoare, în urma decretului de amnistiere generală a deținuților politici. Acasă, o așteptau soțul și cele două fiice. Gospodăria sa, însă, era goală. Comuniștii îi confiscaseră totul. Femeia a povestit: „Nimic n-am găsit. Dacă mă tăiam la un deget, eu n-aveam cu ce mă lega”.
Cu toate că a fost eliberată, Elisabeta a rămas cu eticheta de „duşman al poporului”. Timp de 26 de ani, după eliberarea sa, ea a fost ținută sub stricta supraveghere a organelor de anchetă. În plus, atât ea, cât și soțul său erau interogați regulat.
Abia după căderea comunismului, în 1989, povestea Elisabetei a fost făcută cunoscută şi a impresionat o ţară întreagă.
Povestea ei a fost inclusă în documentarul ” Memorialul Durerii” și a devenit simbolul luptei împoriva comunismului.
Elisabeta Rizea a murit la vârsta de 91 de ani, în 2003. Mai multe detalii despre povestea sa de viață găsești în cartea „Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara”, care poate fi comandată de pe libris.ro.
