Fidel Pagés, medicul care a inventat anestezia epidurală
1921 a fost anul în care Turcia a semnat pacea cu Armenia, în Statele Unite, Charles Chaplin a lansat filmul „The Kid”, în Irlanda a izbucnit războiul împotriva armatei britanice și a fost, de asemenea, anul în care Adolf Hitler a devenit liderul partidului nazist. Acestea au fost unele dintre evenimente mondiale care au devenit cunoscute datorită ziarelor, cărților și chiar serialelor de televiziune.
Însă, ceea ce nu știau mulți la acea vreme era faptul că un medic militar, Fidel Pagés, inventase una dintre metodele care sunt aplicate astăzi în întreaga lume în operațiile chirurgicale pentru care nu se consideră necesară anestezia generală. Este vorba despre anestezia „metamerică” sau epidurală.
„Anestezie” este un cuvânt din greacă, de la prefixul an, care înseamnă „fără”, și din cuvântul estez, care înseamnă „senzație”. În ciuda faptului că acest cuvânt este deja menționat de Platon, se consideră că termenul de anestezie în sensul său medical a fost introdus în 1846, când Oliver Wendel a efectuat o demonstrație publică de anestezie generală la Spitalul General din Massachusetts.
Anestezia epidurală este un tip de anestezie regională care este utilizată în mod obișnuit pentru a calma durerea în timpul nașterii sau a intervențiilor chirurgicale în partea inferioară a corpului. Această tehnică constă în injectarea unui anestezic local în spațiul epidural din jurul măduvei spinării, care blochează temporar senzația de durere în zona afectată.
Fidel se înrolează în corpul medical al armatei
Născut în Spania, Fidel Pagés a trăit în orașul Huesca până când a început să studieze pentru bacalaureat. A absolvit medicina în 1908 și și-a continuat studiile la Universitatea Centrală din Madrid.
Influențat de cele mai privilegiate minți ale vremii sale, tânărul Fidel a decis să se înroleze în corpul medical al armatei, ca medic militar chirurg. Foarte curând, urgențele războiului l-au dus într-unul dintre cele mai sângeroase conflicte ale vremii: Războiul din Rif.
La sosirea sa în Melilla, în 1909, Pagés și-a dat repede seama în ce s-a băgat. Imediat după ce a ajuns pe front, s-a trezit înconjurat de țipete de durere de la oamenii care aveau nevoie de ajutor. Ceea ce a văzut acolo l-a marcat profund.
Pagés, sătul să vadă soldații suferind în sala de operație, a început să se gândească la o metodă de a elimina durerea simțită în timpul intervențiilor chirurgicale
wikipedia.org
Fidel Pagés a fost însărcinat de superiorii săi să organizeze o divizie de ambulanțe capabile să transporte medici pe linia frontului și în cele mai îndepărtate părți ale acestuia, pentru a îngriji rapid răniții.
Datorită acestei organizări, rata mortalității a scăzut dramatic. Dar Pagés, sătul să vadă soldații suferind în sala de operație din cauza rănilor grave, a început să se gândească la o metodă care să elimine durerea din timpul operației.
Cu experiența dobândită pe câmpul de luptă, Pagés a scris un raport despre rănile și fracturile provocate de armele de foc, pentru care a primit o mențiune de onoare.
Studiile tânărului medic cu privire la suferința soldaților în luptă i-au adus un transfer la Viena în 1917, în plin Primului Război Mondial, unde, datorită expertizei sale chirurgicale și cunoștințelor sale de limba germană (era căsătorit cu o spanioloaică de origine germană), a fost numit adjunct pentru a inspecta lagărele de prizonieri din capitala austriacă.
Pe lângă îndatoririle de supraveghere, Pagés a desfășurat, de asemenea, o activitate extinsă și intensă în calitate de chirurg în timpul Marelui Război.
wikimedia.org
La întoarcerea sa în Spania, Pagés a început să publice și mai multe studii științifice din domeniul medical. În toate articolele sale, omul de știință sublinia importanța găsirii unei modalități de anestezie care să atenueze durerea răniților și să le permită acestora să fie operați pentru traume abdominale care până atunci nu puteau fi tratate.
În 1919, a fondat Jurnalul Spaniol de Chirurgie, în care, ani mai târziu, avea să publice primele sale studii privind noua procedură de anestezie cunoscută astăzi sub numele de anestezie epidurală. Articolele sale se bazau pe diverse practici medicale și intervenții chirurgicale.
Aceste studii au fost atât de amănunțite încât au servit drept ghid pentru alți medici care făceau atunci primii pași în această disciplină nouă. De fapt, nu a trecut mult timp până când Pagés a început să fie recunoscut drept unul dintre cei mai importanți chirurgi din Spania. Din păcate, studiile sale nu erau cunoscute la nivel internațional, deoarece nu au fost traduse și în alte limbi.
O moarte prematură
wikipedia.org
Pagés a fost nevoit să plece din nou pe front tocmai când intenționa să își publice studiile și în străinătate. Așa-numitul Dezastru Anual, o înfrângere gravă a armatei spaniole în Maroc, în 1921, l-a readus pe Pagés pe front, dar de data aceasta într-un mod diferit.
Omul de știință era echipat cu tot ce avea nevoie și pregătit să efectueze operații pe care până atunci niciun alt chirurg nu îndrăznise să le facă: tratarea rănilor abdominale și, după cum explică în studiile sale, efectuarea unui „drenaj cerebral”. Dar stresul de pe front și-a pus amprenta asupra medicului, iar în 1923 a fost nevoit să își ia un concediu, pentru a se odihni.
Dar ghinionul avea să fie tovarășul de drum al chirurgului, căci odată ajuns în Spania, în data de 21 septembrie 1923, mașina pe care o conducea Fidel Pagés a fost implicată într-un grav accident de circulație. În urma accidentului, soția și copiii săi au fost grav răniți, iar el și-a pierdut viața. Avea 36 de ani. Câteva zile mai târziu, și pe fondul unui mare tam-tam, a avut loc înmormântarea sa la Madrid.
Dar de ce, în acele vremuri, au trecut neobservate în lumea științifică internațională studiile privind anestezia metamerică (așa cum a numit Pagés anestezia epidurală), adică administrarea unui anestezic local în spațiul epidural pentru a bloca terminațiile nervoase în drumul lor spre măduva spinării? Una dintre cauze ar putea fi chiar Fidel Pagés.
Acesta nu a călătorit în străinătate pentru a ține prelegeri pentru a-și face publică descoperirea și, de asemenea, a refuzat ca descoperirea sa să fie publicată în alte reviste științifice decât cea pe care o fondase, Jurnalul Spaniol de Chirurgie.
Această atitudine i-a adus numai dezavantaje. În 1932, medicul italian Achille Dogliotti a pretins că a inventat anestezia epidurală și a fost recunoscut ca atare de comunitatea științifică. Mai „curios” a fost că Dogliotti și-a prezentat lucrarea și la un congres din Madrid, fără ca nimeni să observe că Pagés scrisese deja un articol despre această tehnică.
Datorită chirurgilor argentinieni Alberto Gutiérrez și Tomás Rodríguez Mata, lui Pagés i s-a făcut dreptate. În 1932, ei au fost primii care au făcut toate demersurile pentru ca Pagés să primească meritele, postum, pentru inventarea anesteziei epidurale.
Abia în 1961 articolul lui Pagés, privind anestezia epidurală, a fost tradus în limba engleză.
