Istoria cafelei: În trecut, băutorii de cafea au suferit persecuții din partea autorităților și riscau să-și piardă viața

Cafeaua este băutura cu care foarte mulți dintre noi își încep ziua. Boabele de cafea „și-au croit drum” din regiunile ecuatoriale ale lumii până, literalmente, în fiecare colț al planetei, conform National Coffee Association.

În zilele noastre, poți bea o ceașcă cu cafea cam oriunde. Este una dintre cele mai tranzacționate mărfuri din lume, iar oamenii beau aproximativ două miliarde de cești de cafea în fiecare zi, conform BBC. Și există temeri că, având în vedere cererea mare, am putea rămâne într-o bună zi fără cafea.

Indiferent de relația pe care o ai cu această băutură – fie că ești genul de persoană care bea o ceașcă dimineața, fie că nu ai acest obicei – nu se poate nega importanța cafelei la scară globală.

samer daboul

Cafeaua are o istorie foarte lungă și complicată și nu a fost întotdeauna o băutură apreciată. De-a lungul istoriei, cafeaua a fost subiectul unor dezbateri sociale și politice controversate. Din această cauză, cafeaua a fost și interzisă de mai multe ori în trecut.

Băutorii de cafea au suferit persecuții din partea autorităților, atunci când, sub pretextul luptei pentru sănătate, conducătorii interziceau consumul de cafea și frecventarea cafenelelor. Chiar și așa, toate aceste inițiative, așa cum era de așteptat, au eșuat.

De unde provine cafeaua?

 Tina Guina 

Este imposibil de spus cu exactitate când a fost descoperit gustul cafelei. Există o legendă despre cum un anume cioban Kaldi de pe meleaguri africane a observat un lucru ciudat în comportamentul caprelor sale: după ce mâncau anumite fructe de pădure, animalele rămâneau treze noaptea și aveau mai multă energie decât de obicei. Se crede că acest păstor a trăit în îndepărtatul secol IX, iar mitul despre apariția cafelei a început să se povestească nu mai devreme de secolul al XVI-lea.

Există și o altă versiune, potrivit căreia un călugăr i-a adus starețului unei mănăstiri boabe necunoscute până atunci, pe care le-a găsit în timpul unei plimbări prin locuri îndepărtate, iar preotul, considerând aceste „boabe” necurate, nedrepte, demonice, a aruncat descoperirea în foc pentru a o distruge. Ca urmare, aroma unică a boabelor de cafea prăjite s-a răspândit în încăpere, iar concluzia inițială despre esența lor a fost revizuită. Dar și aceasta este o legendă.

Originea cafelei este atribuită Etiopiei – într-adevăr, planta care a dat lumii băutura magică provine de acolo, nu din America, așa cum s-ar putea presupune, având în vedere poziția de lider a Braziliei în rândul producătorilor de cafea.

În secolul al XV-lea, în Peninsula Arabică se prepara ceva asemănător cu cafeaua, deși boabele nu erau încă prăjite. Apoi, rețeta a fost preluată în Persia, Egipt, apoi pe pământ turcesc. Lumea musulmană a fost inițial reticentă față de cafea și, în afară de cei care au apreciat rapid gustul băuturii și capacitatea sa de a da energie, au existat și cei care au văzut în cafea un pericol imens.

O băutură interzisă

wikimedia.org

Una dintre primele interdicții impuse de autorități privind consumul de cafea este asociată cu orașul Mecca. În 1511, Khair Beg, guvernatorul din Mecca a închis toate cafenelele din oraș și a început să impună pedepse fizice severe pentru încălcarea interdicției privind consumul de cafea. El a motivat acest lucru prin faptul că acest „vin arab” (care este interzis de Coran), cafeaua, poate fi inclusă pe lista băuturilor intoxicante.

wikipedia.org

Din păcate, inițiativa nu a fost susținută de toți conducătorii: sultanul, o figură mult mai puternică, era un iubitor de cafea și, prin urmare, după o scurtă perioadă de timp, interdicția a fost ridicată. Dar infamul sultan otoman Murad al IV-lea, din păcate, se afla în tabăra opusă, dar nu pentru că nu-i plăcea gustul cafelei.

wikipedia.org

Până atunci, trecuse aproximativ un secol de când otomanii făcuseră cunoștință cu cafeaua. O consumau în cafenele deschise special în acest scop, localuri în care discutau despre viață, religie, politică.

Acest lucru nu-i convenea în niciun fel conducătorului: el credea că supușii care acordau prea multă atenție ordinii din imperiu, devin un pericol pentru această ordine și plănuia diverse conspirații. Sultanul Murad era de aceeași părere. Prin urmare, el a obținut o opinie de specialitate de la o serie de autorități islamice care au confirmat că mult apreciata cafea, ca și vinul, nu face decât să amețească un musulman decent și îl obligă să comită acte imorale. În 1633, adunările la o ceașcă de cafea au fost interzise.

Reuniunile în cafenele, fie că erau permanente sau organizate spontan, erau pedepsite cu moartea. Se spunea că sultanului îi plăcea să-i decapiteze pe cei care încălcau interdicția atunci când intrau în astfel de localuri. Cert este că această normă aspră nu a fost valabilă pentru mult timp. După moartea lui Murad al IV-lea, totul a revenit la normal și toate restricțiile privind cafeaua au fost reduse la formalități. Bărbații au început, ca și înainte, să se întâlnească în cafenele și să discute despre subiecte filosofice și politice.

Băutorii de cafea

Cu toate acestea, Sultan Murad nu a fost ultimul pe lista celor care au urât cafeaua. În Europa, s-a încercat interzicerea consumului de cafea din aceleași motive și sub pretexte similare.

wikipedia.org

Monarhul suedez Adolf Frederick și fiul său, regele Gustav al III-lea, au introdus un regim „anti-cafea”. Însă, istoria a demonstrat că orice mijloace de interzicere a cafelei au doar un efect pe termen scurt. Nici măcar petiția femeilor englezoaice din 1674, în care se spunea că bărbații-băutori de cafea „își pierd timpul și banii”, sorbind „o apă amăruie și urât mirositoare”, din care devin impotenți, precum acele deșerturi din care se ia „această boabă nefericită”.

Când cafeaua a ajuns în Europa, în secolul al XVI-lea, clericii au făcut presiuni pentru ca aceasta să fie interzisă, ea fiind etichetată drept satanică. Dar Papa Clement al VIII-lea a gustat-o și a declarat că este delicioasă. Chiar a glumit că ar trebui botezată. În urma acestei binecuvântări papale, au apărut rapid cafenele în toată Europa.

La sfârșitul secolului al XVII-lea existau deja câteva sute de cafenele în Londra.

Din nefericire pentru unii, cafeaua s-a impus suficient de puternic în lume pentru a se asigura că este iubită de milioane de oameni.

Veli Can

Citește și: 16 lucruri surprinzătoare pe care probabil nu le știai despre cafea