Kola, cea mai adâncă groapă din lume: 12 km spre centrul Pământului
Încă de la începuturile literaturii, misterul care se ascunde sub scoarța terestră a fost analizat de poeți, scriitori și cercetători iluștri. Pentru a numi doar câteva dintre ele, Dante Alighieri accesează subteranele împreună cu Virgiliu în Divina Comedie, iar Jules Verne, în „Călătorie spre centrul Pământului”, își imaginează peisajele prin descrierile sale.
Depășirea marginilor, a obstacolelor pe care mama natură ni le impune, a fost întotdeauna o dorință a omului.
Pentru oamenii de știință, descoperirea a ceea ce se află sub suprafața pământului a fost mult timp o prerogativă. S-au realizat numeroase progrese, nu în ultimul rând datorită invenției unor utilaje adecvate pentru a fora în rocile dure de sub scoarța terestră.
În loc să-și lase imaginația să zburde, oamenii de știință, la sfârșitul anilor 1950, au abordat problema direct: au fost construite foraje uriașe cu scopul de a descoperi secretele de sub pământ.
Acest lucru s-a întâmplat mai ales în Statele Unite și în Uniunea Sovietică, unde, alternativ cu faimoasa cursă spre spațiu, s-a dezvoltat și cea spre nucleul Pământului.
În Statele Unite, proiectul a început în 1957 și a fost numit „Project Mohole”, fiind amplasat în largul coastei pacifice a Mexicului. Au fost scufundate geamanduri, la aproximativ 60 de metri, fiind dispuse în cerc.
Din păcate însă, americanii au fost nevoiți să înceteze operațiunile în 1966 din cauza lipsei de fonduri.
Aproape în același timp, rivalii ruși și-au început operațiunile de foraj, situate de-a lungul Peninsulei Kola, pe coasta baltică. Proiectul a fost numit „Kola Superdeep Borehole” (Kolskaya sverkhglubokaya skvazhina, în rusă), „Kola Superdeep Borehole” sau „instrarea în iad”, și a început în 24 mai 1970.
Din acel an și până în 1994, rușii au reușit să foreze până la o treime din scoarța continentală baltică, săpând un puț care, chiar și astăzi, este cel mai adânc punct artificial din lume.
CC BY-SA 3.0
În 1970, când au început lucrările, obiectivul era de a ajunge la o adâncime de aproximativ 14 kilometri (14.000 de metri) în subteran. Pentru a realiza acest lucru, au fost forate mai multe puțuri, care să se ramifice în cel principal.
Cea mai adâncă „ramură” a acestora se numește SG-3 și a atins o adâncime de 12 kilometri (12.000 de metri) în 1989.
Rușii și-au propus ca, până în 1990, să ajungă la 13 kilometri (13.000 de metri), iar în 1993 la 14 kilometri (14.000 de metri).
Cu toate acestea, și în mod neașteptat, temperaturile atinse la acea adâncime au făcut imposibilă continuarea lucrărilor și totul s-a oprit.
Oamenii de știință estimaseră că, la o adâncime de 12 kilometri, ar fi trebuit să fie o temperatură de aproximativ 100 de grade Celsius: în schimb, temperatura a fost de 180 de grade Celsius.
Prin urmare, s-a decis că nu este fezabil să se continue forajul la o adâncime mai mare de 14 kilometri, deoarece s-ar atinge temperatura impracticabilă de 298 de grade Celsius. Forajul a fost efectuat cu ajutorul burghiului Uralmaš 4E și, ulterior, cu seria Uralmaš 15000.
Adâncimea finală atinsă a fost de 12.261 metri.
zeenews.india.com
Astfel, operațiunile de foraj au fost oprite la sfârșitul anilor 1990, iar proiectul a fost considerat finalizat în 2006. Structurile au fost abandonate și dezafectate în 2008 și se află și astăzi acolo, unde sunt vizitate de curioși.
Bigest
CC BY-SA 3.0
CC BY-SA 3.0
Deși a fost o lucrare neterminată, sonda Kola Superdeep Borehole a oferit lumii științifice o mare satisfacție: datorită acestei gropi s-au făcut numeroase constatări și descoperiri despre structura subsolului pământului.
Unul dintre cele mai interesante lucruri este, fără îndoială, descoperirea unor grupuri de plancton fosil, găsite la 6 kilometri sub suprafața pământului. Mai mult decât atât, cercetătorii au avut acces la roci vechi de 2,7 miliarde de ani.
În ciuda temperaturilor ridicate, fosilele erau aproape intacte și, prin urmare, potrivite pentru studiul științific.
Ambițiosul proiect a scos în evidență faptul că omul, în ciuda tehnologiei de care dispune, nu poate face față forțelor naturii.
