Leonardo Fibonacci, unul dintre cei mai mari matematicieni din toate timpurile
Nu toată lumea știe ce este șirul lui Fibonacci (denumit oficial drept „secvența Fibonacci” de către matematicianul francez Édouard Lucas, în 1877) și, ceea ce este mai important, cine a fost Fibonacci.
Cert este că Leonardo Fibonacci este catalogat drept cel mai mare matematician european al Evului Mediu și unul dintre cei mai talentați matematicieni din toate timpurile.
Hans-Peter Postel CC BY 2.5
Leonardo Fibonacci (numele său adevărat fiind Leonardo Pisano) s-a născut în Pisa, orașul faimosului turn din Pisa, în anul 1170. Fibonacci derivă din „filius Bonacci”, fiul lui Bonacci.
La acea vreme, Pisa era un important centru comercial și se putea lăuda cu legături cu cele mai importante porturi ale Mediteranei.
Tatăl lui Leonardo, Guglielmo Bonacci, a fost secretar al Republicii din Pisa și, ulterior, negustor vamal în actualul oraș algerian Béjaïa, cunoscut în trecut sub numele de Bougie, renumit pentru producția de lumânări de ceară.
Câțiva ani mai târziu, Leonardo s-a mutat acolo împreună cu tatăl său.
Astfel, Leonardo a avut o educație nord-africană și a călătorit de-a lungul și de-a latul coastei mediteraneene. În această etapă a vieții sale a întâlnit numeroși negustori și a învățat să le cunoască sistemele de aritmetică. Curând și-a dat seama de numeroasele avantaje ale utilizării unui anumit sistem, cel indo-arab.
Adolescența
wikimedia.org
Tatăl lui Leonardo a insistat ca fiul său să devină negustor, așa că a insistat ca fiul său să aibă o educație aleasă (să fie priceput în special la matematică), punând accent în principal pe cifrele indo-arabe, care nu fuseseră încă introduse în Europa.
Odată ce a crescut, Leonardo a început să-și ajute tatăl în afacerea sa de negustor și a călătorit în Egipt, Siria, Grecia, Sicilia și Provence. Aici a studiat și a învațat tehnicile matematice folosite în aceste regiuni. Astfel, a devenit din ce în ce mai priceput la calcule.
În 1200 s-a întors în Pisa, unde a lucrat la compozițiile sale matematice personale timp de 25 de ani.
Șirul lui Fibonacci
În 1202, la vârsta de 32 de ani, a publicat prima ediție a „Liber Abaci” („Cartea de calcul” sau „Cartea lui Abacus”), primul eseu care a revoluționat sistemele de numerație. În același timp, a debutat și cu un manual de calcul destinat comercianților. Aici sunt prezentate bazele algebrei și ale matematicii folosite în țările arabe.
Șirul de numere pe care Fibonacci l-a folosit ca exemplu în „Liber Abaci” nu a fost descoperit de el, cu toate că acesta îi poartă numele. Cei care l-au descoperit de fapt au fost matematicienii indieni încă din secolul al VI-lea.
Secvența lui Fibonacci este o serie de numere în care fiecare număr este suma celor două numere care îl preced. Pornind de la 0 și 1, primele 10 numere ale secvenței arată astfel: 0, 1, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, și așa mai departe la nesfârșit. Secvența Fibonacci poate fi descrisă cu ajutorul unei ecuații matematice: Xn+2= Xn+1 + Xn.
Mulți oameni susțin că există multe proprietăți speciale ale secvenței numerice, cum ar fi faptul că este „codul secret al naturii” pentru construirea unor structuri perfecte, precum Marea Piramidă de la Giza, conform livescience.com.
Alte descoperiri și publicații
În 1220, a publicat „De practica geometriae”, în care a aplicat un nou sistem aritmetic pentru rezolvarea problemelor geometrice. Leonardo a fost, fără îndoială, cel mai mare matematician al Evului Mediu. Reputația sa a devenit atât de mare încât împăratul Frederic al II-lea i-a cerut o audiență, iar Leonardo Fibonacci a avut parte de o întâmpinare fastuoasă la curte.
În 1225, a publicat „Liber quadratorum”, dedicat lui Frederic al II-lea, care conține și câteva probleme prezentate de maestru care pot fi rezolvate cu ecuații pătrate și cubice. Această lucrare reprezintă o teză strălucită privind ecuațiile nedeterminate de gradul al doilea.
Decretul Republicii din Pisa i-a acordat titlul de „Discretus et sapiens magister Leonardo Bigollo”, ca recunoaștere a marilor progrese pe care le-a făcut în matematică.
Fibonacci a murit în anul 1240, în Pisa. Chiar și astăzi, faima lui Leonardo este atât de mare încât există o întreagă publicație dedicată acestor subiecte: „Fibonacci Quarterly”, o revistă matematică dedicată în întregime aritmeticii legate de șirul lui Fibonacci.
