În 1996, oaia Dolly a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume după ce a devenit primul mamifer care a fost clonat cu succes dintr-o celulă adultă.

Mulți cau crezut că acest lucru este doar începutul unei epoci de aur a clonării, numeroase voci speculând că prima clonă umană trebuie să fie cu siguranță la doar câțiva ani distanță.

Unele persoane au sugerat că aceste clone umane ar putea juca un rol în eradicarea bolilor genetice, în timp ce alții au considerat că procesul de clonare ar putea, în cele din urmă, să elimine malformațiile congenitale (în ciuda cercetărilor efectuate de un grup de oameni de știință francezi în 1999, care au constatat că – de fapt – clonarea ar putea crește riscul de malformații congenitale).

În 2002, Brigitte Boisselier, o chimistă franceză și susținătoare devotată a raelismului – o religie OZN bazată pe ideea că extratereștrii au creat omenirea – a susținut că ea și o echipă de oameni de știință au reușit să aducă pe lume primul om clonat, pe care l-au numit Eva.

Cu toate acestea, Boisselier nu a vrut sau chiar nu a putut să furnizeze nicio dovadă, astfel încât se crede în general că a mințit.

Atunci de ce, la aproape 30 de ani de la Dolly, oamenii nu au fost clonați? Din cauza motivelor etice, barierelor tehnologice sau pur și simplu nu merită să se facă acest lucru?

 Victoria_rt 

Potrivit Institutului Național de Cercetare a Genomului Uman (NHGRI) din SUA – „clonarea poate fi folosită pentru a descrie o serie de procese și abordări, dar scopul său este întotdeauna acela de a produce copii identice din punct de vedere genetic ale unei entități biologice”.

Orice tentativă de clonare umană ar utiliza cel mai probabil tehnici de „clonare reproductivă” – o abordare în care ar fi folosită o „celulă somatică matură”, cel mai probabil o celulă de piele, potrivit NHGRI. ADN-ul extras din această celulă ar fi plasat în ovulul unei donatoare căreia „i-a fost îndepărtat propriul nucleu care conține ADN”. Oul ar începe apoi să se dezvolte într-o eprubetă înainte de a fi implantat în uterul unei femei adulte.

Cu toate acestea, în timp ce oamenii de știință au clonat multe mamifere, inclusiv un lup, bovine, capre, iepuri și pisici, oamenii nu au fost incluși pe listă.

Preocupările etice legate de clonarea umană sunt multe și variate. Potrivit Britannica, clonarea ar putea fi considerată ca fiind o încălcare a „principiilor demnității umane, libertății și egalității”.

În plus, clonarea mamiferelor a avut ca rezultat istoric rate extrem de ridicate de mortalitate și anomalii de dezvoltare la clone.

O altă problemă de bază a clonării umane este că, în loc să creeze o copie fidelă a persoanei originale, aceasta ar produce un individ cu propriile gânduri și opinii. O clonă umană ar avea doar aceeași compoziție genetică precum modelul de bază, dar nu ar împărtăși alte lucruri, cum ar fi personalitatea, temperamentul sau simțul umorului: acestea ar fi unice pentru ambele părți.

Oamenii sunt, după cum bine știm, mult mai mult decât un simplu produs al ADN-ului lor.

Ar avea clonarea oamenilor vreun beneficiu?

 Gerd Altmann

Așadar, dacă oamenii de știință ar clona un om, ar exista vreun beneficiu, științific sau de altă natură? Conform profesorului de drept și genetică la Universitatea Stanford, specializat în probleme etice, juridice și sociale, Hank Greely, nu există niciun beneficiu al clonării umane.

De altfel, preocupările etice sunt greu de trecut cu vederea. Singurul beneficu ar fi acela de a crea oameni identici din punct de vedere genetic în scopuri de cercetare.

Ideea de a folosi embrioni clonați în alte scopuri decât a face copii, de exemplu producerea de celule stem embrionare umane identice cu celulele unui donator, a fost discutată pe larg la începutul anilor 2000, dar această linie de cercetare a devenit irelevantă după ce au fost descoperite așa-numitele celule stem pluripotente induse (iPSC). Acestea sunt celule „adulte” care au fost reprogramate să semene cu celulele aflate la începutul dezvoltării.

Prin urmare, clonarea umană ridică numeroase probleme tehnice și etice, dar se pare că motivul pentru care nu a fost pusă în practică până acum a fost faptul ca este total inutilă.


Citește și: Henrietta Lacks: Femeia ale cărei celule nemuritoare au salvat milioane de vieți